Bird: Legenda lui Charlie Parker

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o compilație unică de relatări de primă mână ale celor care l-au cunoscut pe Charlie Parker, oferind o perspectivă asupra personalității sale complexe și a vieții sale de muzician. În timp ce mulți cititori apreciază anecdotele personale și viziunea caleidoscopică asupra caracterului lui Parker, unii își exprimă dezamăgirea față de calitatea fotografiilor și lipsa unei narațiuni cuprinzătoare axate pe muzica sa.

⬤ Compilație unică de amintiri personale de la diverși asociați ai lui Charlie Parker.
⬤ Oferă o portretizare bogată și diversă a personalității complexe a lui Parker.
⬤ Insightful pentru cei care doresc să învețe despre Parker de la oameni care l-au cunoscut.
⬤ Poate extinde aprecierea pentru Parker și alți muzicieni de jazz.

⬤ Fotografiile din carte sunt prost reproduse (șterse, neclare, etc.).
⬤ Lipsă de o narațiune biografică coerentă, deoarece interviurile sunt prezentate în ordine alfabetică.
⬤ Unii cititori consideră că nu se discută suficient despre muzica lui Parker.
⬤ Poate fi văzută mai degrabă ca o colecție de bârfe decât ca o biografie cuprinzătoare.

(pe baza a 10 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Bird: The Legend of Charlie Parker

Conținutul cărții:

Mai mult decât oricărui alt muzician, meritul pentru nașterea jazzului modern îi aparține lui Charles "Yardbird" Parker - cunoscut de prietenii și fanii săi pur și simplu ca "Bird".

Tehnica virtuoasă, geniul melodic și improvizațiile inspirate ale lui Parker au contribuit la lansarea unei noi ere în jazz, o eră care a început cu bop-ul și a culminat cu jazzul "cool" sau modern din anii '50. Manevrarea sa strălucită a saxofonului alto a inspirat o generație de muzicieni de jazz; fără el, nu ar fi existat nici John Coltrane, nici Ornette Coleman, nici jazzul așa cum îl știm astăzi.

Parker a murit în 1955, la vârsta de 35 de ani. A lăsat în urmă o moștenire bogată de inovație muzicală și o legendă de disipare autodistructivă care a făcut din el un erou votiv al hipsterilor și al generației beat.

Pentru această primă retrospectivă completă, Reisner a intervievat 81 de prieteni, rude și colegi de scenă ai lui Parker. De la Charlie Mingus, unul dintre puținii inovatori adevărați de după Bird, și Dizzy Gillespie, pe care Parker l-a numit odată "cealaltă jumătate a inimii mele", la istoricul de jazz Rudi Blesh și mama lui Parker, fiecare își amintește de Bird în felul său special.

Astfel, din cioburile și așchiile de amintiri de primă mână reiese un mozaic revelator al carierei scurte, dar intense a lui Parker: indulgențele cu drogurile și alcoolul; legendarele partide de amor; comportamentul temperamental la pupitru și în afara lui; sesiunile de jam la clubul de jazz Minton's Playhouse din Harlem cu Miles Davis, Dizzy Gillespie și Thelonious Monk; și concedierea istorică de la Birdland, clubul care și-a luat numele de la acest muzician și om mai mare decât viața.