Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Recenziile cărții „Fat White Vampire Blues” dezvăluie o receptare divizată a cărții, unii considerând-o o abordare plină de umor și inventivitate a tradiției vampirilor, în timp ce alții îi critică protagonistul și stilul de scriere. Protagonistul, Jules Duchon, este portretizat ca un vampir leneș, supraponderal, ale cărui aventuri nefericite oferă atât comedie, cât și comentariu social. În timp ce unii cititori apreciază perspectiva unică și umorul, alții consideră că scrisul nu este captivant, iar personajul principal este de neplăcut.
Avantaje:⬤ Perspectivă unică și plină de umor asupra vampirilor, diferită de reprezentările tradiționale.
⬤ Stil de scriere captivant, cu personaje colorate și situații comice.
⬤ Oferă un comentariu social despre obezitate și stilul de viață ales.
⬤ Plasat într-o atmosferă evocatoare din New Orleans, care adaugă profunzime poveștii.
Dezavantaje:⬤ Mulți cititori au considerat că personajul principal, Jules, este neplăcut și enervant.
⬤ Unii recenzenți au remarcat o lipsă de complot coerent și o scriitură slab dezvoltată.
⬤ Concluzia i-a lăsat pe unii nesatisfăcuți și nerezolvați.
⬤ Umorul și valoarea de divertisment nu au fost unanim apreciate, unii considerând cartea plictisitoare sau o corvoadă de terminat.
(pe baza a 53 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Fat White Vampire Blues
Conținutul cărții:
Jules Duchon a fost un adevărat vampir din New Orleans. Născut și crescut în clasa muncitoare din Ninth Ward, mușcat și îndrăgostit de Big Easy. Conducând prin Cartierul Francez, blocat într-un șir de mașini care se târau de-a lungul străzii Decatur ca o caravană de cămile obosite, Jules Duchon abia încăpea în spatele volanului taxiului său Cadillac foarte mare. Chiar și cu scaunul împins până la capăt.
La naiba, îi era foame.
Jules a oprit taxiul, a apăsat pe întrerupătorul oscilant care a trezit la viață geamurile electrice și a scos capul în aerul umed al nopții. "Bună, dragă. Ești interesat de o cină? ".
-de la Fat White Vampire Blues.
Vampir, Nosferatu, creatură a nopții - oricum i-ai spune - Jules Duchon a trăit (ca să zic așa) în New Orleans de mai mult timp decât au existat fete bete pe Bourbon Street. Cântărind patru sute cincizeci de kilograme, umflat de sângele dulce și bogat al oamenilor care consumă cea mai grasă dietă din lume, Jules este recunoscător că nu își poate vedea reflexia în oglindă. Când se transformă în liliac, nu-și poate ridica fundul mare de la pământ.
Mai rău, după mai bine de un secol de strigoi, a văzut cum cartierul său se duce de râpă - iar acum, un nou vampir vrea să îl alunge de tot. Vezi tu, Jules a fost întotdeauna un vampir cu șanse egale. Și, deși recunoaște că sângele unei femei de culoare este mai dulce decât sângele unui bărbat alb, Jules nu a băut niciodată mai mult decât partea lui echitabilă din niciunul. Intră Malice X. Tânăr, încrezut și negru, Malice îl avertizează pe Jules că zilele în care se hrănea cu surori și frați au luat sfârșit. Îi spune lui Jules că ar face bine să se limiteze la victime albe - altfel va suporta consecințele. Apoi, doar pentru a dovedi că nu glumește, Malice dă foc casei lui Jules.
Cu ajutorul lui Maureen, vampirul stripper cu obezitate morbidă care l-a creat, și al lui Doodlebug, un travestit strigoi care (la propriu) zboară de pe coastă - Jules trebuie să găsească o modalitate de a face față obstacolelor pe care viața i le pune în față... fără a primi un țăruș în inimă. E de ajuns ca un om să fie deprimat.
