Boabe de inimă - o carte de memorii

Recenzii ale cititorilor

Heart Berries de Terese Marie Mailhot este o carte de memorii emoționantă care explorează experiențele autoarei cu traume, boli mintale și identitatea ei de femeie nativă americană. În timp ce memoriile sunt lăudate pentru proza lor lirică și onestitatea crudă, cititorii au reacții mixte la structura sa neliniară și temele grele. Scriitura este descrisă ca fiind puternică și unică, însă unii cititori au găsit narațiunea confuză sau s-au simțit dezamăgiți din cauza așteptărilor lor.

Scrisul este lăudat pentru că este frumos poetic, crud și puternic. Mulți cititori au găsit-o profund emoționantă și reflexivă, apreciind onestitatea autoarei și explorarea unor subiecte dificile precum trauma, sănătatea mintală și identitatea culturală. Memoriile sunt văzute ca o contribuție necesară la înțelegerea experiențelor femeilor indigene și sunt recomandate pentru profunzimea și impactul lor emoțional.

Unii cititori s-au confruntat cu narațiunea neliniară, considerând-o dificil de urmărit și mai puțin captivantă. Există critici cu privire la accentul puternic pus pe traumă și întuneric, unii dorindu-și mai mult accent pe vindecare și pe evoluția autoarei. Anumiți cititori au considerat că cartea nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor sau că a părut repetitivă atunci când a abordat trauma generațională și relațiile disfuncționale.

(pe baza a 217 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Heart Berries - A Memoir

Conținutul cărții:

Heart Berries este o carte de memorii puternică și poetică despre maturizarea unei femei în rezervația indiană Seabird Island din nord-vestul Pacificului. După ce a supraviețuit unei educații profund disfuncționale, Terese Marie Mailhot a ajuns să fie spitalizată și să se confrunte cu un diagnostic dublu de tulburare de stres posttraumatic și tulburare bipolară II; a primit un caiet și a început să scrie pentru a ieși din traumă.

Rezultatul triumfător este Heart Berries, un memorial pentru mama lui Mailhot, o asistentă socială și activistă care avea o slăbiciune pentru prizonieri; o poveste de reconciliere cu tatăl ei - un bețiv abuziv și un artist genial - care a fost ucis în circumstanțe misterioase; și o elegie despre cât de dificil este să iubești pe cineva în timp ce tragi umbrele lungi ale rușinii.

Mailhot are încredere în cititor pentru a înțelege că memoria nu este exactă, ci se îmbină cu imaginația, cu durerea și cu ceea ce putem accepta. Vocea ei unică și uneori tulburătoare ilustrează grafic starea ei mentală. Pe măsură ce scrie, ea își descoperă adevărata voce, preia controlul asupra poveștii sale și, astfel, își restabilește legătura cu familia, cu poporul și cu locul ei în lume.