Titlul original:
Illness as Method: Beckett, Kafka, Mann, Woolf and Eliot
Conținutul cărții:
Această lucrare pune în discuție legăturile problematice dintre boală și modernitate: negocierile complicate care implică corpul atât în fizicalitatea și fenomenologia sa, cât și poetica și praxialitatea bolii.
Proiectul, care este predominant de natură conceptuală, deoarece nu vede boala doar ca o categorie clinico-fizică (bazându-se în mare măsură pe științele medicale), ci mai degrabă perspectivizează fenomenologia și limitele și manifestările sale patografice, lateralizând corespondențele sale critice cu o selecție de texte moderniste, de la Virginia Woolf la Samuel Beckett. Cartea scoate la iveală diferite "posibilități" ale bolii fără a nega asocierea sa (destul de naturală) cu morbiditatea, durerea, suferința, moartea și muribundul.
Ea analizează fenomenologic boala și efectele acesteia asupra diferitelor corpuri cu ajutorul unor filosofi din secolul al XX-lea, printre care Martin Heidegger, Jean Luc-Nancy, Maurice Merleau-Ponty, Jean-Paul Sartre și Emmanuel Levinas. Cartea localizează aceste înțelegeri fenomenologice într-o lectură a unora dintre operele literare importante ale Europei începutului de secol XX - cinci opere literare din cinci genuri diferite (poezie, dramă, ficțiune, non-ficțiune și epistolă) - criticând relevanța corpului fenomenologic în lumea literară și narativă a textelor. Autorul tratează Endgame de Samuel Beckett, Scrisorile lui Franz Kafka, Moartea la Veneția de Thomas Mann, On Being Ill de Virginia Woolf și The Wasteland de T.
S. Eliot în cadrul spațiului estetico-filosofic și al dialogismului epistemic pe care estetica modernistă îl implică și îl adoptă.
