Boala murdară: Febra tifoidă și practicile epidemiologice în Anglia victoriană

Titlul original:

The Filth Disease: Typhoid Fever and the Practices of Epidemiology in Victorian England

Conținutul cărții:

Febra tifoidă este o boală infecțioasă transmisă prin apă și alimente, care a fost insidioasă și omniprezentă în Marea Britanie victoriană. A fost una dintre cele mai prolifice boli ale revoluției industriale. În epoca victoriană exista o anxietate publică palpabilă cu privire la această boală, alimentată fără îndoială de acoperirea mediatică a unor focare majore în întreaga națiune, dar și pentru că soțul reginei Victoria, prințul Albert, a murit de această boală în 1861. Fiul și moștenitorul lor, prințul Albert Edward, a contractat și aproape a murit de tifos un deceniu mai târziu, în 1871.

The Filth Disease arată că febra tifoidă s-a aflat în centrul unei serii de dezbateri critice despre sănătate, știință și guvernare. Cartea susține că reformatorii victorieni din domeniul sănătății publice, care lucrau în administrația centrală și locală, au încadrat tifosul drept cea mai presantă problemă de sănătate publică pentru a convinge oficialii locali să pună în aplicare infrastructura sanitară pentru a preveni răspândirea bolii. În această perioadă, epidemiologii britanici au descoperit modul în care tifosul se răspândește prin intermediul alimentelor și al aprovizionării cu apă, dând peste cap ideea de lungă durată conform căreia tifosul se răspândește prin murdărie. În acest proces, discipolul modern al epidemiologiei a apărut ca principala știință a sănătății publice. Tifoidul a fost o problemă socială și politică la fel de mult ca și una științifică, iar The Filth Disease reamintește în mod surprinzător contextul cultural în care bolile infecțioase lovesc populațiile și modul în care oamenii de știință le studiază.

JACOB STEERE-WILLIAMS este profesor asociat de istorie la College of Charleston.