Bodhisattva din pădure și formarea Mahayana: Un studiu și o traducere a Rastrapalapariprccha-Sutra

Recenzii ale cititorilor

În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 2 voturi.

Titlul original:

Bodhisattvas of the Forest and the Formation of the Mahayana: A Study and Translation of the Rastrapalapariprccha-Sutra

Conținutul cărții:

Bodhisattva din pădure pătrunde în mediul socioreligios al autorilor, editorilor și propagatorilor Sutra Rastrapalapariprccha (Întrebările lui Rastrapala), un text budist care a circulat în India în prima jumătate a primului mileniu e.n. În acest studiu minuțios documentat, Daniel Boucher reflectă mai întâi asupra problemelor care îi afectează pe istoricii budismului Mahayana, ale căror eforturi anterioare de a înțelege tradiția au ignorat adesea dinamica socială care a motivat unele dintre inovațiile acestei noi literaturi. Urmează o analiză atentă a mai multor motive prezente în textul indian și o examinare a valorii celei mai timpurii traduceri chinezești pentru trasarea evoluției sutrei.

Prima parte a studiului analizează relația dintre glorificarea corporală a lui Buddha și cariera ascetică - care se întinde pe mii de vieți - care a produs-o în lumea socioeconomică a monahismului budist medieval timpuriu. Autorii sutrei Rastrapala îi critică aspru pe contemporanii lor monahi pentru că au respins stilul de viață riguros al primelor comunități budiste, un ideal care, pentru autorii sutrei, imită în mod conștient disciplinele și sacrificiile carierei de bodhisattva a lui Buddha, carieră care l-a condus la dobândirea perfecțiunii corporale. Astfel, Boucher dezvăluie modul în care autorii sutrelor Rastrapala au cooptat acest topos privind perfecțiunea corporală a lui Buddha din tradiția Mainstream pentru a-și submina coreligionarii al căror comportament îl considerau ca reprezentând o versiune degenerată a acestei tradiții.

În partea a doua, Boucher se concentrează pe traducerea chineză din secolul al III-lea a sutrei atribuite lui Dharmaraksa și urmărește modificările aduse traducerii până la sfârșitul secolului al X-lea. Semnificația acestei traduceri, explică Boucher, se regăsește în modul în care aceasta diferă de toate celelalte traduceri. Aceste diferențe, care sunt semnificative, dezvăluie aproape sigur o formă anterioară a sutrei, înainte ca editorii de mai târziu să fie inspirați să modifice dramatic tonul și retorica textului. Traducerile chinezești timpurii, deși sunt neprețuite pentru dezvăluirea evoluțiilor din mediul indian care au condus la modificări ale textului, prezintă provocări speciale pentru interpret. Este nevoie de o înțelegere nu numai a idiomului lor abscons, ci și a procesului prin care au fost transformate dintr-o limbă indiană nedeterminată într-un produs cultural chinez. Una dintre contribuțiile importante ale acestui studiu este abilitatea lui Boucher de a identifica urmele lăsate de proces și capacitatea de a descoperi indicii despre natura textului sursă, precum și despre lumea principalilor destinatari.

Bodhisattva din pădure se încheie cu o traducere adnotată a Rastrapalapariprccha-sutra, bazată pe o nouă lectură a celui mai vechi manuscris sanscrit existent. Traducerea ia notă de variantele importante din versiunile chineză și tibetană pentru a corecta numeroasele corupții ale manuscrisului sanscrit.