Bomb Children: Viața pe fostele câmpuri de luptă din Laos

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Bomb Children” de Dr. Zani explorează impactul de durată al războiului secret al Statelor Unite în Laos, concentrându-se în special pe pericolele reprezentate de muniția neexplodată și pe repercusiunile emoționale și culturale cu care se confruntă poporul laoțian. Criticii au lăudat cartea pentru scrierea sa elocventă, povestirea vie și cercetarea minuțioasă, în timp ce o recenzie a criticat-o pentru că s-a concentrat prea mult pe nemulțumirile autorului cu privire la guvern.

⬤ Bine scrisă și descriptivă
⬤ captivează cititorii cu relatări personale și poezii de teren
⬤ umanizează în mod eficient experiențele laoțienilor
⬤ extinde înțelegerea consecințelor pe termen lung ale războiului
⬤ valoroasă pentru cercetătorii care studiază antropologia și conflictele de pace
⬤ servește ca un memento puternic al urmărilor războiului.

O recenzie a considerat cartea neinteresantă și prea concentrată pe opiniile autorului cu privire la eșecurile guvernului, în loc să ofere noi perspective.

(pe baza a 6 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Bomb Children: Life in the Former Battlefields of Laos

Conținutul cărții:

La o jumătate de secol de la Războiul secret al CIA în Laos - cea mai mare campanie de bombardamente din istorie - rămășițele explozive ale războiului continuă să facă parte din viața de zi cu zi a oamenilor.

În Bomb Children, Leah Zani oferă o analiză perspicace a efectelor pe termen lung, adesea subtile și neintenționate ale războiului aerian masiv. Zani urmărește impactul sociocultural al submunițiilor cu dispersie - cunoscute în Laos sub numele de "copii bombă" - prin intermediul poveștilor tehnicienilor de eliminare a explozibililor și a altor persoane care trăiesc și lucrează în aceste vechi zone de atac aerian.

Zani își prezintă etnografia alături de poezii scrise pe teren, realizând o analiză surprinzător de frumoasă a terorii de stat, a renașterii autoritare, a dezvoltării rapide și a contaminării ecologice. Astfel, ea propune ca zonele postbelice să fie propriile studii culturale și de zonă, oferind noi modalități de a înțelege relația paralelă dintre violența războiului în curs și renașterea postbelică.