Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea este o colecție de anecdote despre muzicienii clasici, prezentându-le personalitățile și ciudățeniile, dar unii cititori au considerat-o lipsită de profunzime sau umor.
Avantaje:Cartea este bine documentată și oferă o selecție de anecdote amuzante și informative. Este plăcută atât pentru cei care au cunoștințe extinse de muzică clasică, cât și pentru cititorii ocazionali. Mulți cititori îi apreciază spiritul și perspicacitatea.
Dezavantaje:Este posibil ca unele anecdote să nu fie fiabile din punct de vedere faptic sau originale, ceea ce duce la dezamăgirea cititorilor care se așteaptă la povești detaliate. Umorul poate da greș sau nu, unii găsindu-l fad sau lipsit de entuziasm. Unele recenzii au menționat o umplutură excesivă și o lipsă de conținut captivant.
(pe baza a 11 recenzii ale cititorilor)
Conținutul cărții:
Iată una dintre cele mai plăcute și mai lămuritoare cărți publicate vreodată pentru iubitorii de muzică, un festin de anecdote încântătoare care dezvăluie latura mult prea umană a marilor compozitori și interpreți.
Există povești despre pofte (Händel luând cina pentru trei persoane), jenă (Brahms adormind în timp ce Liszt cânta), ciudățenii (câinele lui Bruckner fiind dresat să urle la Wagner) și devotament (o admiratoare încântătoare dezgolindu-se în semn de omagiu pentru Puccini). Există relatări memorabile despre Stravinski spunându-i lui Proust cât de mult îl urăște pe Beethoven, despre primul apel telefonic derutant al lui Ceaikovski, despre dragostea ciudată a lui Dvorak pentru porumbei și despre manevrele complicate ale lui Verdi de a păstra secretă melodia devenită celebră a "La donna mobile".
Există, de asemenea, curiozități minunate (lui Beethoven îi plăcea să mănânce "supă de pâine" făcută cu zece ouă crude), împreună cu strategii excentrice (Verdi, deranjat de sunetul orgilor stradale care interpretau arii din operele sale, le-a angajat pe toate pentru un sezon și le-a ținut închise într-o cameră). Există exemple de muzicieni generoși (Haydn l-a numit pe Mozart "cel mai mare compozitor pe care îl cunosc, fie în persoană, fie după nume"), dar și de respingere tăioasă ("Ați auzit vreun Stockhausen? " a fost întrebat dirijorul Sir Thomas Beecham. "Nu", a răspuns el, "dar cred că am călcat în picioare câteva").
Adunate din mii de cărți, articole și manuscrise nepublicate (cu surse istorice furnizate în note ample), aceste anecdote apar în forma lor originală, aruncând o lumină nouă asupra unor figuri familiare din holul faimei muzicale. Pentru parcurgere, lectură, cercetare și amuzament, această carte este o mare distracție pentru spectatori, cumpărători de discuri, operamani, bârfitori și iubitori de muzică de pretutindeni.
