Brandscapes: Arhitectura în economia experienței

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o explorare profundă a brandingului, subliniind în special intersecția dintre arhitectură și strategia de brand. Cartea prezintă o analiză cuprinzătoare a modului în care diferite medii de marcă influențează experiențele consumatorilor. Deși unele părți ale textului pot părea sinuoase, analiza este recunoscută ca fiind satisfăcătoare și provocatoare.

Cartea oferă o perspectivă unică asupra brandingului, combinând arhitectura și strategia de brand. Este informativă și amuzantă, bazându-se pe exemple bine cunoscute, cum ar fi Disney și Starbucks. Analiza este aprofundată și încurajează gândirea imaginativă cu privire la branding. Cartea este recomandată celor interesați de economia experienței și de brandingul urban.

Unele secțiuni ale cărții se pot abate, ceea ce poate diminua atenția generală. Cartea poate fi oarecum specializată, ceea ce o face mai puțin accesibilă pentru cititorii care nu sunt profund interesați de branding sau arhitectură.

(pe baza a 4 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Brandscapes: Architecture in the Experience Economy

Conținutul cărții:

Arhitectura ca amprentă, ca marcă, ca nou mijloc de transformare - a locurilor, comunităților, corporațiilor și oamenilor.

În secolul XXI, trebuie să învățăm să privim orașele nu ca orizonturi, ci ca peisaje de marcă și clădirile nu ca obiecte, ci ca reclame și destinații. În economia experienței, experiența însăși a devenit produsul: nu mai consumăm obiecte, ci senzații, chiar stiluri de viață. În noul mediu al brandscapes, clădirile nu se referă la locul în care lucrăm și locuim, ci la ceea ce ne imaginăm că suntem. În Brandscapes, Anna Klingmann analizează în mod critic practica controversată a brandingului, examinând beneficiile sale și luând în considerare daunele pe care le poate provoca.

Klingmann susține că arhitectura poate utiliza conceptele și metodele de branding - nu ca un instrument de vânzare rapidă și ușoară pentru arhitecți, ci ca un instrument strategic pentru transformarea economică și culturală. Branding-ul în arhitectură înseamnă exprimarea identității, fie a unei întreprinderi, fie a unui oraș; New York, Bilbao și Shanghai au folosit arhitectura pentru a-și îmbunătăți imaginea, pentru a genera creștere economică și pentru a-și ridica pozițiile în satul global. Klingmann analizează diferite tipuri de brandcaping din prezent, de la Disneyland, Las Vegas și Times Square - prototipuri și studii de caz în branding - până la epicentrele de cumpărături proiectate de arhitecții superstar ai Prada și banalitățile din Niketown.

Dar, dincolo de conturarea status quo-ului, Klingmann ne avertizează și asupra pericolelor brandcapes. Klingmann susține că, prin favorizarea creării unor clădiri emblematice în detrimentul unor intervenții urbane mai cuprinzătoare și prin separarea identității acestora de complexitatea țesutului social, peisajele de marcă actuale au dus, în multe cazuri, la o cultură a copierii. Pe măsură ce experiențele devin din ce în ce mai comodificate, iar peisajul global din ce în ce mai omogenizat, arhitecților le revine sarcina de a infuza un peisaj din ce în ce mai aseptic cu transformări semnificative.

Cum pot arhitecții să folosească brandingul ca mijloc de diferențiere a locurilor din interior spre exterior - și nu, așa cum par să dicteze practicile actuale de dezvoltare, din exterior spre interior? Când arhitectura reunește ecologia, economia și bunăstarea socială pentru a ajuta oamenii și locurile să-și recapete autosuficiența, scrie Klingmann, ea poate fi un catalizator pentru transformarea culturală și economică.