Brass Bonanza joacă din nou: How Hockey's Strangest Goon Brought Back Mark Twain and a Dead Team--And Made a City Believe

Recenzii ale cititorilor

Această carte este un amestec captivant de ficțiune sportivă centrată pe Hartford Whalers, oferind o narațiune captivantă cu personaje memorabile și un amestec de evenimente din viața reală. Cititorii apreciază umorul, profunzimea emoțională și reprezentarea istoriei hocheiului din Hartford, ceea ce o face o lectură nostalgică pentru fanii Whalers și ai sporturilor din New England. Cu toate acestea, unele critici menționează probleme cu plauzibilitatea, ritmul și editarea, indicând că, deși povestea este plăcută, are imperfecțiuni.

Personaje captivante, intrigă amuzantă și captivantă, profunzime emoțională care evocă râsete și lacrimi, dezvoltare puternică a personajelor, nostalgică pentru fanii Hartford Whalers, amestec bun de evenimente din viața reală și povestiri fictive, educă cititorii despre Hartford și hochei.

⬤ Unele aspecte ale poveștii sunt neplauzibile, în special în ceea ce privește trăsăturile de caracter
⬤ probleme de ritm cu intriga spre final
⬤ erori gramaticale și slăbiciuni de editare
⬤ uneori, narațiunea pare să se abată de la obiectivul principal.

(pe baza a 16 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Brass Bonanza Plays Again: How Hockey's Strangest Goon Brought Back Mark Twain and a Dead Team--And Made a City Believe

Conținutul cărții:

Ce se întâmplă atunci când o echipă de sport profesionistă din liga majoră părăsește un oraș? Hartford Whalers a plecat pe 13 aprilie 1997, lăsând în urmă fani devastați. Jucătorii au plecat și ei - cu excepția unuia care a rămas și a suferit la fel ca fanii.

Tiger Burns este un erou improbabil, chiar și pentru un hocheist de talia unui hobbit, cu 600 de lupte. Având 1,75 m înălțime, un singur ochi, urechi de conopidă și un tatuaj cu o navă pe piept, cea mai neobișnuită caracteristică a sa este următoarea: iubește Hartford și echipa sa, Whalers. Într-o ligă în care jucătorii se întâlnesc cu supermodele, prințese ale gheții și Miss America, el este un neadaptat. Dar într-o ligă cu Los Angeles, New York și Boston, la fel este și Hartford.

Brass Bonanza Plays Again spune povestea orașului natal al lui Mark Twain, cândva cel mai bogat din țară, acum subiect de glume. Relatează adevărata saga a echipei iubite a unui oraș mic care s-a mutat, precum Dodgers din Brooklyn. Și țese povestea tragicomică a piticului plin de mușchi care, la 11 aprilie 1990, strică meciul cu Boston, marea rivală, trăiește fără adăpost sub un pod, doar pentru a se ridica și a conduce o echipă moartă, din tribune pe gheață.

Tiger adună nu numai o echipă de hochei moartă, ci trezește și fantomele trecutului Hartford-ului. El aduce la viață o trupă de legende ale secolului al XIX-lea și este salvat de un înger păzitor, Rube Waddell, unul dintre "caprele" sportului de la World Series 1905. Poate un outsider cu un singur ochi și fără adăpost să facă un oraș învechit să creadă și să salveze un spirit cruțat de stele? În Brass Bonanza Plays Again, avem Rocky (pe patine! ) și Field of Dreams.

Rocky a ieșit dintr-o casă din Philly, Rudy dintr-o oțelărie din Indiana, iar acum Tiger Burns iese de sub un pod din Hartford pentru a readuce la viață o echipă moartă. O carte cu aspirații provinciale și condescendență, Brass Bonanza Plays Again spune povestea acestui oraș mic, aflat la jumătatea distanței dintre New York și Boston, considerat multă vreme doar o oprire la urină sau o ștergere de fund între Wall Street și Cape Cod.

New York Times a publicat recent un eseu intitulat "În căutarea marelui roman american despre hochei", în care se deplânge faptul că hocheiul, spre deosebire de alte sporturi, nu a fost încă celebrat într-o operă notabilă. "Unde este Cehov al echipei Chicago Blackhawks? ", întreabă Times. "Cine este Stendahl al crosei la inghinali? " La această întrebare, răspundem cu umilință: citiți mai departe.