Bricolage

Conținutul cărții:

"A crea ordine din haos este ceea ce poetul reușește cel mai bine. Sfidând a treia lege a termodinamicii; cine poate spune că poezia nu are știință? Aceeași aroganță în surdină de a căuta adevăruri, absoluturi, deși deconstrucția ne spune că adevărul nu există? Stimac afirmă - într-un fel de prefață wildeană, un Manifest de un paragraf -: că el își vede "rolul" poetic, de mozaicist -. Este aceasta chemarea oricărei poezii bune? Afirmația este bine enunțată de acest poet. Nume, formă, viziune: este un timp absurd în care trăim. Orice modalitate de a aduce lucrurile mai aproape ajută..., într-adevăr, numai redarea tuturor lucrurilor cu intimitate dragă ne va susține busola. Mozaic, colaj; frumusețea există în strălucirea coliziunii și a schimbării. Poate că mintea poetului este cea mai potrivită pentru culegere și vânătoare, beduinul înfometat căutând să găsească piatra perfectă? Haosul este ceea ce suntem. Limbajul este o parte din dezordinea care suntem, partea asupra căreia avem cel mai mare control. Așa cum spunea prietenul meu Charles, antropologul, "arta este comunicare".

-C Srygley-Moore, Termite în mijlocul Căii Lactee (Kung Fu Treachery Press, 2022)

"Frumosul Bricolage al lui Richard Stimac adună obiecte pierdute, descoperite, dezgropate și amintite și, regăsind aceste relicve, se întreabă "la ce bun? "De ce să ne amintim? De ce să revizităm? Memoria, spune Stimac, "ne cere să acționăm". Aceste poeme sunt ele însele acte în linia lui John Clare: observare, laudă și durere. Stimac a răscumpărat aceste epave pierdute, cioburi de sticle, păpuși vechi și peisaje tipic americane cu o acuitate formală, în același timp precisă și inventivă. Bricolage este o încântare.".

-Stephen Frech, Into Night's Tent

Richard Stimac a alcătuit o colecție cu cele mai mici comori și momente de viață - de la un băiat care încerca să facă "piatra să meargă pe apă" până la vânzările din curte unde chilipirurile "își fac cunoscută valoarea". Aceste amintiri sunt adevărate pentru noi toți. El ne cere să reconciliem o viață autentică din cioburile a ceea ce a fost lăsat în urmă de ani. Stimac călătorește prin misterele unei credințe din copilărie, țesând o istorie a timpului și a locului - bucățile de viață pentru care nu avem de ales decât să ne confruntăm în cele din urmă.

-Diane Vogel Ferri, autoarea cărții Everything is Rising

Bricolage îmi amintește de timpul și secolul diferit în care trăim și murim acum, de desuetudinea și pagubele tragice de pretutindeni. Trăim în ea și ea trăiește în noi. Este o lume de înaltă tehnologie care nu poate fi susținută și care se prăbușește în jurul nostru. Ceea ce ne rămâne sunt fragmentele trecutului nostru, visul sociopatic al unei lumi cu parcări metastatice pe care adevărata infrastructură, bio-structura noastră: insectele, viermii, șoarecii, păsările și alte mamifere și microbi sunt otrăviți, mor și se usucă în mijlocul mașinilor vechi blocate în parcări uriașe sau undeva în rânduri și grămezi care se scurg în cel mai adânc sol vegetal din lume. Stimac a văzut totul cu un ochi oftalmologic și transpune cu delicatețe această lume dezolantă și sufocantă în lucrările sale. Arta sa este exprimată atât de colorat, plină de momente kairice de satori și inspirație. Poemele sale apar pentru noi precum ciupercile sau ciupercile după o ploaie, între crăpăturile asfaltului spart, lângă o margaretă mică și o fabrică închisă și goală.

-Steven H. Bridgens, The Hobo Bob Cantos (OAC Press, 2022)