Bridging the Testaments: Istoria și teologia poporului lui Dumnezeu în perioada celui de-al Doilea Templu: The History and Theology of God's People in the Second Temple Period

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o explorare cuprinzătoare a perioadei intertestamentale, îmbunătățind înțelegerea legăturii dintre Vechiul și Noul Testament prin analize istorice și teologice detaliate. Cartea este bine primită pentru calitatea cercetării și ușurința lecturii, deși unii cititori își exprimă îngrijorarea cu privire la poziția critică a autorului față de anumite opinii teologice.

⬤ Bine documentată și ușor de citit
⬤ oferă o perspectivă profundă asupra perioadei intertestamentare
⬤ oferă un context istoric valoros pentru înțelegerea Noului Testament
⬤ include grafice și conexiuni utile la anumite scripturi
⬤ foarte recomandată de mai mulți cititori atât pentru cercetători, cât și pentru profani.

⬤ Unii cititori consideră că comentariul teologic al autorului este lipsit de caritate, în special față de cesaționiști
⬤ frustrări legate de prejudecățile percepute în comparațiile autorului
⬤ cazurile de lovituri critice pot scădea din prezentarea generală obiectivă a materialului.

(pe baza a 9 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Bridging the Testaments: The History and Theology of God's People in the Second Temple Period

Conținutul cărții:

O introducere accesibilă la evoluțiile istorice și teologice dintre Vechiul și Noul Testament.

Făcând legătura între sfârșitul perioadei Vechiului Testament și începutul perioadei Noului Testament, această carte analizează istoria și evoluțiile teologice din patru epoci semnificative din istoria post-exilică a Israelului: epoca persană târzie (465-331 î.Hr.), epoca elenistică (332-167 î.Hr.), epoca hasmoneană (167-63 î.Hr.) și epoca romană (63-4 î.Hr.). În acest fel, elimină ideea că au existat patru sute de ani de tăcere profetică înainte de Isus.

Bridging the Testaments schițează evoluțiile politice și sociale din aceste patru perioade, cu accent deosebit pe impactul lor asupra iudeilor și samarienilor. Folosind o gamă largă de surse biblice și extrabiblice, George Athas reconstruiește ceea ce se poate ști despre istoria Iudeii și Samariei în aceste epoci, oferind cadrul pentru înțelegerea istoriei poporului legământului lui Dumnezeu și a evoluțiilor teologice care au avut loc la sfârșitul perioadei Vechiului Testament, conducând la Noul Testament. În acest fel, Athas arată că noțiunea unei presupuse perioade de patru sute de ani de tăcere profetică nu este susținută de dovezile biblice sau istorice. În cele din urmă, un epilog schițează situația istorică și teologică prevalentă la moartea lui Irod în anul 4 î.Hr., oferind un context important pentru scrierile Noului Testament.

În acest fel, cartea face legătura între Vechiul și Noul Testament, oferind o înțelegere istorică și teologică a celor cinci secole care au precedat nașterea lui Isus, urmărind o teologie biblică prin intermediul acestora și abolind noțiunea unei tăceri profetice de patru secole.