Buburuza

Recenzii ale cititorilor

Această carte de memorii prezintă o explorare emoționantă a vieții autoarei, marcată de boli mintale multigeneraționale, lupte emoționale și rezistență în fața adversităților. Narațiunea surprinde momente semnificative din copilăria și vârsta adultă a autoarei, dezvăluind profunde percepții emoționale și impactul problemelor de sănătate mintală ale mamei sale asupra vieții sale.

Memoriile sunt descrise ca fiind profund emoționante și poetice, cu o voce autentică care surprinde eficient inocența și perspectiva unui copil la diferite vârste. Scrisul este subtil și imaginativ, invitând cititorii să se implice profund în conținut. Profunzimea emoțională și reziliența descrise în poveste rezonează puternic, prezentând călătoria autoarei prin suferință și vindecare.

Unii cititori pot găsi subiectul tulburător din cauza accentului pus pe boli mintale și traume. Memoriile solicită cititorilor să interpreteze anumite experiențe și emoții, ceea ce ar putea să nu fie pe placul tuturor. În plus, calitatea onirică a narațiunii poate reprezenta o provocare pentru cei care caută o abordare mai directă a povestirii.

(pe baza a 1 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Ladybug

Conținutul cărții:

De la poeta, autoarea și educatoarea Nikia Chaney vine un memoriu experimental despre sărăcie extremă și schizofrenie, maternitate și iubire. Suntem în Inglewood, California, 1988, strălucitor și zgomotos, cu copii de culoare maro revărsați pe trotuar, ca fluturi sau gunoaie, cu mamele lor țipând la ei din fața ușii.

Tu suspini. Niki, iar vocea ta este liniștită, serioasă, uneori aud oamenii vorbind cu mine... Îi auzi și tu? Mă străduiesc să ascult.

Ai tăcut din nou, țeapăn și pierdut.

Mă aplec în corpul tău și încerc cu toată ființa mea să aud. Îmi fac postura ca a ta.

Închid ochii gândindu-mă că asta mă va ajuta să aud mai bine. Mă întăresc și îmi imaginez că urechile mele devin la fel de mari ca o antenă, niște antene satelit uriașe care vor capta toate sunetele din toate casele din toate cartierele din toată lumea. Dar aud doar apa care curge în chiuvetă.

Afară, o pasăre ciripește, apoi se aude zgomotul unei mașini care trece. Mami. Mami.

Îi aud și pe ei. Aud și oamenii vorbind.

Îi aud. Îi aud ca pe tine. Oftezi, atât de ușurată și fericită. Îmi zâmbești în oglindă și râzi, un pic, întorcându-te în cameră.

Refuz să mă uit la tine, mai ales la ochii tăi.

Nu știu ce voi vedea.".