Bucătăria de ore mici

Recenzii ale cititorilor

Cartea „The Kitchen of Small Hours” de Derek Otsuji este lăudată pentru poezia sa lirică, dar lizibilă, care rezonează cu cititorii prin teme relatabile și imagini frumoase. Cartea abordează diverse subiecte, inclusiv experiențe personale și culturale, într-un mod care se conectează profund cu publicul.

Poezia atinge un echilibru excelent între lirism și lizibilitate, făcând-o accesibilă și relatabilă. Multe poezii evocă emoții puternice și reflecții personale, precum „Comfort Food” și „The Rabbit in the Moon”, atingând în același timp teme istorice mai complexe precum nostalgia și memoria. Cititorii consideră că lucrarea este captivantă și își exprimă dorința de a citi mai mult de la acest poet.

Recenzile nu evidențiază niciun dezavantaj semnificativ, deși s-ar putea deduce că complexitatea anumitor teme ar putea pune la încercare cititorii care sunt mai puțin familiarizați cu contextul istoric.

(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Kitchen of Small Hours

Conținutul cărții:

Reimaginarea evazivului vis american

În The Kitchen of Small Hours, Derek N. Otsuji îmbrățișează fragilitatea și rezistența unei familii de imigranți din două prefecturi din Japonia: Kagoshima în sud și Okinawa, o insulă aflată la mai mult de patru sute de mile de continent. În aceste poezii, cinci generații cântă, salvează, mustră, îngroapă și gătesc împotriva culturii și istoriei care au apărut din plantațiile de ananas și trestie de zahăr din Hawaii la mijlocul secolului al XIX-lea, din peisajele bombardate și ura celui de-al Doilea Război Mondial și din industria conservelor și a turismului din secolul al XX-lea. Otsuji scrie despre modul în care familia sa a folosit poveștile și veselia dură pentru a umple spațiile separate de câmpurile de trestie și de fabrica de conserve. Rețetele, ritualurile, sărbătorile, cântecele, dansurile, miturile și poveștile lor de familie au trecut de la bunică la tată și la fiu, care le transformă în versuri.

Și aici sunt șoapte, eșecuri și absențe identificabile: un chip eliminat din fotografii, o iubire redusă la tăcere pentru a fi acceptabilă, un prim născut mort adăpostit într-o urnă. Există lucruri pe care nimeni nu a intenționat să le ofere. Limba lui Otsuji le caută oricum. Întâlnirile obsedante dintre autor și strămoși se afundă la fel de adânc ca rădăcinile și se țin la fel de bine. Oala de gătit, fotografia de familie, luna se repetă ca imagini care hrănesc și alină. Lirică și caldă, vocea lui Otsuji face să răsune o țesătură de cuvinte care face ca rămășițele moștenirii și ale casei să fie durabile. În aceste poezii, fiecare nouă generație încearcă să își reimagineze visul american evaziv.