Bucla de întoarcere a Antropocenului: Experimentarea în spațiul operațional nesigur

Recenzii ale cititorilor

Cartea prezintă o perspectivă radicală și creativă asupra crizei climatice, explorând tranziția de la un Holocen stabil la un Antropocen haotic. Wakefield subliniază nevoia de adaptări culturale și tehnologice pentru a face față schimbărilor de mediu. În ciuda rigorii sale academice și a profunzimii intelectuale, cartea este descrisă ca având unele defecte structurale.

⬤ Stimulantă din punct de vedere intelectual, cu idei creative
⬤ sparge clișeele și abstracțiile statistice
⬤ prezintă noi moduri de a gândi criza climatică
⬤ oferă perspective asupra rezistenței culturale și biologice
⬤ și menține un stil viu, captivant.

⬤ Structură fragmentată cu repetiții și greșeli de scriere
⬤ unele idei sunt percepute ca fiind prea macho sau survivaliste
⬤ lipsește integrarea abordărilor spirituale sau holistice
⬤ și include un ton cinic care ar putea să nu rezoneze cu toți cititorii.

(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Anthropocene Back Loop: Experimentation in Unsafe Operating Space

Conținutul cărții:

În fața haosului climatic, a politicii post-adevăr și a tribalismului în creștere, este clar că vechile structuri ale liberalismului sunt în curs de destrămare. Bazându-se pe ecologia rezilienței, Stephanie Wakefield sugerează să înțelegem astfel de fenomene ca fiind indicatori ai faptului că intrăm în bucla inversă a Antropocenului, o perioadă de eliberare și colaps, confuzie și reorientare, în care nu numai populațiile și climatele sunt bulversate, ci și terenurile fizice și metafizice.

Antropocene Back Loop ne poartă într-o călătorie prin diferite răspunsuri și manifestări ale buclei de întoarcere, explorând infrastructurile urbane de reziliență, imaginile post-apocaliptice din ficțiune și teoria critică, precum și o serie de practici cotidiene, de la abilități de supraviețuire și fitness fizic până la experimentarea cu propriul suflet. Wakefield susține că, mai degrabă decât să ne întoarcem la spațiul operațional sigur al liberalismului, ceea ce este necesar și ceea ce se poate observa în multe practici contemporane sunt forme de experimentare orientate spre crearea unor moduri autonome de viață în cadrul noilor spații operaționale nesigure ale buclei din spate. Astfel de eforturi renunță adesea la vechile cadre, experimentează cu aroganță noi utilizări, cultivă o toleranță față de necunoscut și adoptă o încredere în explorarea propriilor căi.

Ceea ce sugerează aceste iterații este că bucla din spate, mult timp imaginată la singular, se dezvoltă în spirală într-o multitudine de traiectorii. La urma urmei, dacă luăm în serios ideea că ordinea mondială unică a liberalismului se destramă, avem ocazia - pentru care mulți au luptat mult timp - de a ne crea propriile coduri noi, dacă nu lumi noi.

Faptul că ne aflăm în buclă înseamnă că am depășit deja diferite puncte de cotitură și că, în acest fel, totul, de la practici sociale, tehnologii și adevăruri până la plante, animale și locuri, a ieșit din cadrele lor normale. Suntem liberi să ne mișcăm pe noi planuri.