Ca o casă goală

Titlul original:

Like an Empty House

Conținutul cărții:

Prima carte de versuri a lui Kristine Williams, Like an Empty House, examinează cotidianul, acele lucruri pe care adesea le trecem cu vederea. Prin poemele ei, ceea ce alții iau de bun devine transcendent. Folosind un limbaj viu, tactil, adesea visceral, lucrările ei ne oferă noi modalități de a experimenta o atingere familiară, de a spăla vasele, de a face o plimbare și, astfel, ne arată că experiențele comune pot deveni o conexiune la o lume extrem de complexă.

Poemele din Like an Empty House explorează creșterea copiilor până la maturitate și, în cele din urmă, renunțarea la ei. Prin metafora obținerii unui tatuaj împreună cu fiica sa, cititorul nu poate să nu recunoască faptul că durerea de a obține un tatuaj este doar una dintre multele suferințe pe care le experimentează mamele. Trece cu ușurință de la a repara mașini în garaj la a se repara pe sine după pensionare, de la a sta în zăpadă în șlapi în timp ce câinele ei explorează în întuneric la a sta în timp ce soțul ei arată o pasăre albastră de est pe zăpadă.

Aceasta este și o poveste de dragoste. Like an Empty House împărtășește poveștile celor căsătoriți de mult timp cu un ochi ager, cu onestitate și deschidere, arătându-ne că, deși există încă conflicte și resentimente, există și descoperiri, căldură și pasiune.

Poemele lui Williams, inspirate din experiența ei într-o grădiniță Montessori, găsesc sens într-o rutină de somn și explorează impactul crizei opioidelor în orașele mici din sud-estul statului Ohio.

Williams ne aduce în lumea naturală care o înconjoară în casa ei din Athens, Ohio, și îi îndrumă pe cititori spre pițigoiul dintr-un iaz sau spre un camion care schimbă vitezele pe o autostradă din Apalași. Ea ne invită să ne oprim, să vedem și să ascultăm clar acele lucruri pe lângă care am fi tentați să trecem în grabă. Stelele de deasupra capului devin un loc de rătăcire. O călătorie pe drum cu un coș de gunoi sau plimbarea câinelui sunt o meditație. Examinând amănuntele cotidianului, ea extinde lumea astfel încât să ne vedem umanitatea, legătura și vulnerabilitatea.

În cele din urmă, poveștile din aceste poezii umplu ceea ce ar fi putut fi cândva o casă goală cu adevăruri de care cititorul nu ar trebui să se îndepărteze. Like an Empty House ne invită să intrăm și ne promite că nu vom fi dezamăgiți.