Căderea creștinătății: Drumul spre Acre 1291

Titlul original:

The Fall of Christendom: The Road to Acre 1291

Conținutul cărții:

În Evul Mediu timpuriu, prezența creștină în Orientul Mijlociu a primit o serie de lovituri din partea forțelor musulmane adesea superioare, doar pentru ca un nou val de cruciați să recâștige teritoriul. Însă căderea orașului Acre în 1291 a fost evenimentul dramatic care a dărâmat în cele din urmă visele unei Țări Sfinte creștine.

Orașul a fost capturat pentru prima dată de cruciați sub comanda lui Richard Inimă de Leu în 1189-1891. Urmarea a fost un masacru oribil de 3 000 de prizonieri musulmani la ordinul lui Richard - care a contrastat puternic cu capturarea pașnică a Ierusalimului de către Saladin în 1187. Trei sferturi de secol mai târziu, sultanul mameluc, Baybars, a preluat mantia lui Saladin.

A fost un om de stat puternic, care a întors valul mongol care amenința să inunde Asia și Egiptul, pilonul principal al puterii musulmane.

Era, de asemenea, extrem de nemilos, cucerind orașele și castelele cruciate cu o perseverență terifiantă. În cele din urmă, au rămas doar câteva orașe, cel mai important fiind Acre, capitala creștinilor după pierderea Ierusalimului.

Apoi, Baybars a murit brusc în ceea ce părea o intervenție divină. Dar, în această ocazie de pace, vizitatorii din Europa au atacat comercianții musulmani, iar sultanatul din Cairo a reacționat cu forță. În asediul dur care a urmat, Templierii și Ospitalierii au luptat alături de cavalerii seculari într-o ultimă rezistență frenetică.

Dar forțele musulmane au pătruns înăuntru și au dezlănțuit un regim de teroare. În timp ce căpitanii venețieni negociau cu cel mai bun ofertant pentru a transporta refugiații creștini în siguranță, mii de oameni au fost uciși sau luați în sclavie ca represalii pentru masacrele istorice ale musulmanilor din Ierusalim în 1099 și Acre în 1191. Campania de secole a cruciaților de a uni creștinătatea în jurul Ierusalimului nu își va reveni niciodată.