Calea navei: Marinarii, corăbiile și oamenii corăbiilor

Recenzii ale cititorilor

Cartea este o resursă valoroasă pentru oricine este interesat de muzica maritimă, în special de șansonetele marinarilor. Ea include context istoric, formatare practică a cântecelor și autenticitate în conținutul său, ceea ce o face potrivită atât pentru începători, cât și pentru cercetători.

⬤ Context istoric inestimabil și înțelegere a shanties-urilor.
⬤ Prezentarea autentică a cântecelor așa cum au fost auzite de marinarii tradiționali.
⬤ Bine organizată, cu fiecare cântec pe o singură pagină sau pe o pagină opusă pentru o citire ușoară.
⬤ Include o varietate de tipuri de șansonete și câteva note utile pentru cursanți.
⬤ Reeditarea unei lucrări clasice care este greu de găsit.

⬤ Număr limitat de versuri furnizate pentru unele cântece.
⬤ Unele materiale ar putea fi Bowdlerizate, putând altera conținutul original.
⬤ Lipsa acordurilor de chitară pentru acompaniament.
⬤ Calitate slabă a scanării OCR pentru versiunile de carte electronică aferente, ceea ce duce la probleme de accesibilitate.

(pe baza a 4 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Way of the Ship: Sailors, Shanties and Shantymen

Conținutul cărții:

"Această carte este o mină de aur pentru oricine dorește să afle cum a fost folosit și cântat autentic șansoneta de mare." Se spune că șansonetele de mare - șansonetele de mare autentice - nu mai există. Au murit odată cu corabia și nu vor mai fi auzite niciodată în forma lor originală.

Sau... vor mai fi? Richard Runciman Terry s-a născut în 1865, într-o familie de marinari de când se știe. În copilărie, a crescut ascultând cântecele unchilor și bunicilor săi - toți marinari pe nave înalte.

Ca băiat, a umblat mereu printre corăbii, învățând mai multe cântece și povești de mare.

Ca adult, a devenit unul dintre cei mai importanți muzicieni ai vremii sale, ca organist de renume, dirijor de cor și muzicolog, dar nu a uitat niciodată cântecele care i-au inspirat inițial dragostea pentru muzică. Imediat după începutul secolului, a decis să capteze cât mai mult din acea moștenire muzicală muribundă.

Și-a căutat rudele, prietenii lor și prietenii prietenilor lor, convingându-i și ademenindu-i să cânte repertoriul lor de cântece, pentru ca el să le poată scrie. Ceea ce dorea era să audă cum erau cântate șansonetele, de către oamenii care lucraseră efectiv pe navele înalte și pentru care șansonetele făcuseră parte integrantă din viața lor de zi cu zi. A vrut să înregistreze cântecele exact așa cum le cântau acei oameni, astfel încât să nu fie pierdute pentru generațiile viitoare.

În 1921, el și-a publicat arhiva în prima din cele două cărți, cea de-a doua apărând în 1926. Ambele cărți, demult epuizate, sunt prezentate aici, cu notele și adnotările sale explicative. 65 Shanties autentice din epoca navigației.