Camera lui Vermeer: Descoperirea adevărului din spatele capodoperelor

Recenzii ale cititorilor

Cartea prezintă o examinare aprofundată a posibilității ca artistul Vermeer să fi folosit o cameră obscură în picturile sale. În timp ce unii cititori apreciază profunzimea cercetării și a detaliilor, alții consideră că aspectele tehnice și scrierea în stil manual reprezintă o provocare. Versiunea Kindle este criticată în special pentru lipsa de linkuri navigabile către imagini și note de subsol.

⬤ Analiză bine documentată și detaliată
⬤ dovezi convingătoare prezentate
⬤ informații fascinante despre Vermeer și alți artiști
⬤ ilustrații frumoase
⬤ conținut provocator pentru pasionații de artă și știință.

⬤ Stilul de scriere este tehnic și seamănă cu un manual, ceea ce face lectura dificilă
⬤ versiunea Kindle este slab formatată, cu probleme de accesare a imaginilor și a notelor de subsol
⬤ unii cititori consideră argumentele neconvingătoare sau lipsite de dovezi concrete.

(pe baza a 54 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Vermeer's Camera: Uncovering the Truth Behind the Masterpieces

Conținutul cărții:

Istoricii de artă au speculat mult timp cu privire la modul în care Vermeer a obținut amestecul straniu de precizie detașată, repaus compozițional și acuratețe a perspectivei, care i-a determinat pe mulți să descrie opera sa drept "fotografică". Într-adevăr, mulți se întreabă dacă Vermeer a folosit o cameră obscură, o formă primitivă de aparat de fotografiat, pentru a spori efectele sale realiste?

În Camera lui Vermeer, Philip Steadman urmărește dezvoltarea camerei obscure - descrisă pentru prima dată de Leonaro da Vinci - pune în balanță argumentele pe care cercetătorii le-au adus pro și contra utilizării camerei de către Vermeer și oferă o examinare fascinantă a picturilor în sine și a ceea ce numai ele ne pot spune despre tehnica lui Vermeer. Vermeer nu a lăsat nicio înregistrare a metodei sale și, într-adevăr, nu știm aproape nimic despre el și nici despre modul său de lucru. Însă, printr-un studiu atent și lămuritor al picturilor, Steadman ajunge la concluzia că Vermeer a folosit camera obscură și arată cum defectele inerente ale acestui dispozitiv primitiv i-au permis lui Vermeer să obțină unele efecte remarcabile - ușoara estompare a imaginii, absența liniilor ascuțite, iluzia specifică nu de apropiere, ci de distanță în scenele domestice. Steadman susține că utilizarea aparatului de fotografiat explică, de asemenea, unele calități inexplicabile ale artei lui Vermeer, cum ar fi absența desenului convențional, modelul subpicturii în zonele cu tonuri pure, sentimentul omniprezent de reticență care cuprinde pânzele sale și sentimentul aproape magic că Vermeer nu pictează obiecte, ci lumina însăși.

Bazându-se pe o bogată cercetare despre Vermeer și dând dovadă de o sensibilitate extraordinară față de subtilitățile operei în sine, Philip Steadman oferă în Camera lui Vermeer o perspectivă nouă asupra unora dintre cele mai încântătoare picturi create vreodată.