When the Body is a Guardrail
Amplasate de-a lungul unor autostrăzi singuratice, vocile din When the Body is a Guardrail sunt neliniștite și în căutare - aceste poeme caută noi moduri de a vedea, de a fi, de a interpreta ce înseamnă să fii om. Prea adesea tratăm viața ca pe o autostradă, ca pe o baladă rock din anii '80, atât ca pe o distanță, cât și ca pe un pod, accelerând spre un vast necunoscut, îmbrăcând genunchiere și omoplați, apărători de tibie și căști, învățând "să ne tragem vestele antiglonț" și "să pășim cu furiș", încât bijuteriile "zornăie ca o urmă de capcane".
Vrem să fim aproape, să creăm intimitate fără riscuri, dar eșuăm. Iar când eșuăm, nu ne putem ierta unul pe celălalt sau pe noi înșine. Adevărul este că intrăm în lumina dimineții uitând că experiența ne va schimba până în momentul în care ne vom întoarce acasă prin soarele serii.
De fiecare dată când ne schimbăm, devenim o persoană nouă, versiuni ale noastre care nu sunt niciodată complet șterse. When the Body is a Guardrail nu se ascunde de dezamăgire sau eșec, că "zăpada moale-umedă și goală înțelege deja".
Această colecție ne cere să fim atenți: la izolarea rutinei și a orașelor mici; la loialitatea noastră față de începuturi și finaluri, dar nu față de călătoria în sine; la dependentul din noi toți. Cu ochii la orizont, căutăm mereu acea fericire, acel Eden, acea perfecțiune, și eșuăm mereu.
Cu toate acestea, aceste poezii sunt mărturii ale rezistenței noastre, pentru că, în ciuda tuturor defectelor noastre, continuăm să încercăm, continuăm să mergem cu geamurile coborâte și radioul la maximum.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)