Când morții adormiți încă mai vorbesc (The Hotel #2)

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Când morții adormiți încă mai vorbesc”, de Jennifer Anne Gordon, încheie seria Hotel cu o narațiune captivantă de groază gotică centrată pe personajul Francis, explorând teme legate de pierdere, memorie și profunzime psihologică. Cititorii apreciază stilul frumos de scriere al autoarei, dezvoltarea complexă a personajelor și povestirea captivantă.

Cititorii laudă scrisul viu și captivant al lui Jennifer Anne Gordon, dezvoltarea complexă a personajelor, intriga plină de suspans și profunzimea emoțională a povestirii. Atmosfera gotică captivează efectiv cititorul, iar elementele psihologice adaugă straturi narațiunii. Mulți găsesc concluzia seriei profund satisfăcătoare și recomandă întreaga serie.

Unii cititori menționează un ritm lent uneori, care ar putea necesita răbdare. Câțiva își exprimă dorința pentru mai multe povești din serie, dar nu văd acest lucru ca pe un dezavantaj major. Există, de asemenea, o urmă de frustrare cu privire la complexitatea intrigii și a personajelor, care ar putea fi copleșitoare pentru unii.

(pe baza a 12 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

When the Sleeping Dead Still Talk (The Hotel #2)

Conținutul cărții:

Într-un moment surprinzător, la sfârșitul verii 1873, o tragedie a căzut ca un soare de vară pe țărmurile gri și zimțate ale Insulei Dagger. Francis pierde tot ceea ce credea că a fost viața lui și ceea ce ar fi putut deveni. Inima i se frânge și picioarele îi aleargă, până la casa copilăriei sale, căutând un trecut care poate că nu există.

El este acolo, în căsuța din Dorchester Neck. Un loc bântuit de timpul pierdut. Simte confortul zidurilor care se înclină prea aproape, dar apoi... Simte trauma care i-a rupt viața în două și într-o clipită se întoarce la hotel. Simte cum amintirile se estompează în timp ce degetele reci ale iernii îl învăluie. Nu știe cum a ajuns acolo sau dacă a plecat vreodată.

Francis și-a trăit întreaga viață ascuns în amintirile care sunt mai vii decât prezentul său. Zilele din prezent dispar înainte ca el să se poată agăța de ele. Tot ceea ce a fost sau a crezut că ar fi putut fi a dispărut. Își dă seama că ar putea fi un monstru, iar persoana de care s-a îndrăgostit ar putea chiar să nu existe. Francis se agață de amintirile pe care le crede reale... până când este aproape consumat de ele.

Francis este izolat într-o lume a mesmerismului, alături de torționarul și vindecătorul său, doctorul Hughes.

Francis este un oaspete al acestui hotel cu trecutul său, cu prezentul său și cu ceea ce crede el că este viitorul său r1). Isabelle. Lumea lui este un labirint... îi simte mâna în a lui. Degetele se întrepătrund și nu mai rămâne decât ea...

Ea este o amintire, o fantomă și o halucinație.

Aproape că-și poate aminti momentul în care sticla tatălui său s-a spart în fața lui... aproape că-și poate aminti cine era înainte să fie rupt în două.

Aproape că își poate aminti...

Aproape că poate...

El poate...

El...