Când profeția eșuează

Recenzii ale cititorilor

Recenzile evidențiază „When Prophecy Fails” ca fiind un studiu clasic de psihologie socială, axat pe disonanța cognitivă, ilustrată prin experiențele unui cult apocaliptic în anii 1950. Cartea face paralele între profețiile istorice eșuate și credințele contemporane, ceea ce o face relevantă în prezent. Cu toate acestea, unii cititori își exprimă disconfortul cu privire la implicațiile etice ale studiului și observă că formatul său poate fi uneori dens.

⬤ Bogat în perspective teoretice privind disonanța cognitivă.
⬤ Narațiune captivantă care este accesibilă cititorilor generali.
⬤ Studii de caz relevante care ilustrează credințele și comportamentul uman.
⬤ Evidențiază dilemele etice ale cercetării prin observare participativă.
⬤ Oferă o examinare convingătoare a mecanismelor psihologice care permit oamenilor să își mențină convingerile în ciuda dovezilor contrare.

⬤ Preocupări etice privind natura intruzivă a studiului în viața privată a participanților.
⬤ Unele secțiuni pot fi dense sau greu de citit, în special capitolele teoretice.
⬤ Caracterul învechit al studiului poate fi deranjant pentru unii cititori moderni.
⬤ Cititorilor li se poate părea dificil să țină cont de numeroasele personaje și detalii.

(pe baza a 88 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

When Prophecy Fails

Conținutul cărții:

2011 reeditare a primei ediții din 1956. Facsimil integral al ediției originale, nu este reprodus cu software de recunoaștere optică.

Când profeția eșuează (1956) este un text clasic de psihologie socială scris de Leon Festinger, Henry Riecken și Stanley Schachter. Acesta relatează experiența unui cult OZN care credea că sfârșitul lumii era aproape. De fapt, este un studiu social și psihologic al unui grup modern care a prezis distrugerea lumii și ajustările făcute atunci când predicția nu s-a materializat.

"Autorii au făcut ceva pe cât de lăudabil, pe atât de neobișnuit pentru psihologii sociali. Ei au zărit o mișcare socială efemeră, importantă pentru o linie de cercetare de care erau interesați și s-au luat după ea.

Ei au recrutat o echipă de observatori, s-au alăturat mișcării și au urmărit-o din interior, în condiții foarte dificile, până când criza a venit și a trecut. Raportul lor este interesant atât pentru metodă, cât și pentru substanță." - Everett C.

Hughes, The American Journal of Sociology.