Când tații noștri se întorc la noi ca niște păsări

Recenzii ale cititorilor

Cartea este o colecție puternică de poezii care explorează teme precum durerea, dragostea și frumusețea vieții prin experiențe personale și universale. Cititorii o consideră impactantă și evocatoare, mulți dintre ei exprimând o legătură profundă cu emoțiile transmise.

Colecția este descrisă ca fiind puternică, luminoasă și evocatoare, cu versuri unice care rezonează mult timp după lectură. Ea surprinde în mod eficient sentimentele de durere și iubire, oferind confort și înțelegere celor care se confruntă cu pierderea. Mulți recenzenți intenționează să revadă cartea pentru profunzimea și frumusețea ei.

Unii cititori ar putea găsi temele durerii grele sau nu s-ar putea raporta la natura personală a poeziei. Nu există dezavantaje semnificative menționate în recenzii, dar greutatea emoțională poate să nu fie pe placul tuturor.

(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

When Our Fathers Return to Us as Birds

Conținutul cărții:

Pe parcursul a două decenii și a șase cărți, Peter Markus a creat ficțiune dintr-un lexicon format din cuvintele frate, pește și noroi. Într-un eseu despre opera lui Markus, Brian Evenson scrie: "Dacă nu este clar până acum, utilizarea limbii engleze de către Markus este cu totul unică. Este mai degrabă un fel de discurs ritualic, o invocare aproape religioasă în care cuvintele însele, prin repetiție, dobândesc o magie sau o putere care reînvie lumea mai simplă și mai blândă a copilăriei". Acum, în prima sa carte de poezii, When Our Fathers Return to Us as Birds, Markus își îndreaptă ochiul și urechea spre o lume nouă, o lume în care tatăl este noul frate, o lume în care moartea lentă și eventuală a tatălui îl determină pe Markus, fiul, să facă o plimbare afară pentru "a-mi întâlni umbra în umbra tot mai adâncă.".

În această colecție, un fiu își îngrijește tatăl, își pierde tatăl și își găsește tatăl mort în copaci, apă și cer. El își găsește alinarea în păsări și în râul care curge între casa sa și casa părinților săi, cu vederea asupra oțelăriei închise de pe cealaltă parte a râului, aflată acum în curs de demolare. Cartea este punctată constant de această propoziție recurentă cu care fiul se trezește în fiecare zi: Tatăl meu moare într-o casă de peste râu. Caracterul ritmic și recursiv al acestor poezii plasează cititorul alături de fiu în călătoria sa de doliu.

Acestea sunt poezii scrise în conversație cu poeziile lui Jack Gilbert, Linda Gregg, Jim Harrison, Jane Kenyon, Raymond Carver, Theodore Roethke - poeți ale căror poezii l-au învățat uneori pe Markus cum să vorbească. "Într-o perioadă întunecată...", auzim adesea spunându-se, "nu există cuvinte". Dar adevărul este că întotdeauna există cuvinte. Uneori, cuvintele sunt tot ceea ce avem de care să ne agățăm, pentru a ne ajuta să vedem prin pădurile întunecate și apele tulburi, momente în care urechea începe să asculte, ochiul începe să vadă, iar gura, corpul și inima, în cor, încep să vorbească. Fanii operei lui Markus și toți cei care îngrijesc părinți muribunzi sau îi jelesc pentru pierderea lor vor găsi alinare, înrudire și apreciere în această colecție sinceră și frumoasă.