Când toate celelalte eșuează: Guvernul ca ultim manager al riscurilor

Recenzii ale cititorilor

Cartea este o explorare bine documentată și informativă a gestionării riscurilor și a politicii economice, abordând diverse procese și evoluții guvernamentale. Cartea aprofundează subiecte precum legea falimentului, răspunderea limitată și răspunderea pentru produse, oferind contextul istoric și dezbaterile din jurul acestor probleme. Recenzile evidențiază capacitatea autorului de a comunica clar idei complexe și de a menține o narațiune disciplinată. Cu toate acestea, unele critici notează o lipsă de scepticism în anumite capitole și o tendință de a trece cu vederea problemele contemporane legate de răspunderea pentru produse și hazardul moral.

⬤ Bine documentată și informativă
⬤ proză clară și captivantă
⬤ acoperă o gamă largă de subiecte legate de managementul riscului
⬤ oferă context istoric
⬤ utilă pentru discuții academice
⬤ prezintă perspective moderate cu cercetări ample.

⬤ În unele capitole lipsește scepticismul cu privire la anumite puncte de vedere, în special în ceea ce privește răspunderea pentru produse
⬤ poate trece cu vederea aspecte contemporane legate de acordarea daunelor și implicațiile pentru industria asigurărilor
⬤ descris ca fiind foarte academic, ceea ce poate să nu fie pe placul tuturor cititorilor.

(pe baza a 6 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

When All Else Fails: Government as the Ultimate Risk Manager

Conținutul cărții:

Una dintre cele mai importante funcții ale guvernului - gestionarea riscurilor - este una dintre cele mai puțin bine înțelese. Trecând dincolo de cele mai cunoscute funcții publice - cheltuieli, impozitare și reglementare - Când toate celelalte eșuează scoate în evidență rolul esențial al guvernului ca manager al riscurilor.

Ea dezvăluie, ca niciodată până acum, natura și amploarea acestei funcții guvernamentale, care atinge aproape fiecare aspect al vieții economice. Prin politici la fel de diverse precum răspunderea limitată, asigurarea depozitelor, securitatea socială și ajutorul federal în caz de dezastre, legiuitorii americani au gestionat o gamă largă de riscuri din sectorul privat, transformând atât guvernul, cât și nenumărați actori privați în asigurători de ultimă instanță. Bazându-se pe istorie și pe teoria economică, David Moss investighează aceste politici de gestionare a riscurilor, concentrându-se în special asupra logicii inițiale a adoptării lor.

El constată că legiuitorii națiunii au crezut mult timp că imperfecțiunile omniprezente ale piețelor private de risc necesită un rol substanțial al guvernului. Cu toate acestea, rămâne nedumerit de ce un număr atât de mare de politici rezultate s-au dovedit atât de populare într-o țară renumită pentru anti-statismul său.

Moss sugerează că răspunsul s-ar putea afla în natura politicilor în sine, deoarece transferul de risc impus de stat necesită adesea o birocrație puțin invazivă. Bine adaptat unei societăți suspicioase față de activismul guvernamental, managementul public al riscurilor a apărut ca o formă esențială de intervenție guvernamentală în Statele Unite.