Capitalismul global și criza democrației (Global Capitalism and the Crisis of Democracy)

Recenzii ale cititorilor

În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 2 voturi.

Titlul original:

Global Capitalism and the Crisis of Democracy

Conținutul cărții:

Democrația este în criză, de la străzile din Ferguson până la lupta din Grecia. În întreaga lume, milioane de oameni suferă din cauza neoliberalismului și a austerității, dar nu își pot forța guvernele să răspundă nevoilor lor.

În esență, democrația se referă la relațiile dintre stat, piețe și societatea civilă. Încercările de a reprima în mod artificial funcțiile oricăreia dintre aceste instituții generează probleme politice, sociale și economice care duc la contradicții irezolvabile și la un eventual eșec. Această carte întreprinde examinarea democrației capitaliste, a globalizării și a apariției unei clase capitaliste transnaționale necesare pentru a dezvolta o strategie de implementare a democrației dincolo de impasul său actual.

Capitalismul timpuriu conținea contradicția dintre drepturile de proprietate și democrația populară.

Revoluțiile americană și franceză au văzut o alianță între clasa capitalistă, fermieri, artizani și muncitori. Democrația a fost un compromis de clasă, bazat pe echilibrul politic dintre mase și noua elită conducătoare.

Această tensiune a declanșat conflictul continuu cu privire la drepturile democratice. Pe măsură ce clasa capitalistă transnațională s-a reunit într-un bloc hegemonic, proiectul său a fost de a reproiecta statul național pentru a servi piețele globale și de a suprima contribuția democratică a societății civile. Acest lucru a condus la o criză socială în creștere care nu poate fi rezolvată de capitalismul global.

Socialismul a apărut ca alternativă la capitalism, promițând egalitate economică și justiție socială. Dar sistemul sovietic a centralizat puterea în stat, suprimând atât societatea civilă, cât și piața. Acest lucru a creat contradicții economice și sociale fundamentale.

În cele din urmă, eșecul unei transformări interne a dus la colaps. În ceea ce privește anarhismul, teoria sa ignoră rolul statului și respinge piața, creând o ideologie limitată a schimbării sociale care nu reușește să creeze o alternativă viabilă.

Un sistem succesor trebuie să recunoască relațiile dintre stat, piețe și societatea civilă, încercând să echilibreze contradicțiile care apar în mod natural prin practicarea și reînnoirea instituțiilor democratice. Conflictele nu sunt un indiciu al unei societăți disfuncționale, ci al unei societăți vibrante, adaptabile și deschise. Cheia este recunoașterea democrației orizontale ca structură de soluționare a conflictelor.

Proprietatea muncitorilor și cooperativele pot fi primul pas în construirea unei astfel de societăți, alături de economia durabilă, democrația protagonistă și finanțarea publică guvernamentală.