Carismă și dezamăgire: Prelegerile despre vocație

Recenzii ale cititorilor

Recenzile prezintă opinii contrastante cu privire la traducerea operei lui Weber. Un recenzent o laudă pentru că este elocventă și surprinde spiritul textului original, în timp ce altul respinge traducerea ca fiind lipsită de sens și sugerează utilizarea unei traduceri diferite, mai respectate.

Traducerea este descrisă ca fiind ușor de citit, fluidă și potențial precisă în transmiterea spiritului prozei lui Weber. Nota traducătorului este, de asemenea, apreciată ca fiind bine explicată.

Criticii susțin că traducătorii nu au acreditări și că traducerea este inadecvată în comparație cu altele, sugerând că nu ar trebui să fie prima alegere pentru cititorii interesați de opera lui Weber.

(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Charisma and Disenchantment: The Vocation Lectures

Conținutul cărții:

O nouă traducere a două prelegeri celebre despre politică, mediul academic și dezamăgirea lumii.

Sociologul german Max Weber este unul dintre cei mai îndrăzneți, stimulativi și influenți teoreticieni ai condiției moderne. Printre lucrările sale cele mai semnificative se numără așa-numitele prelegeri despre vocație, publicate la scurt timp după încheierea Primului Război Mondial și ținute la invitația unui grup de studenți activiști. Întrebarea pe care studenții i-au cerut-o lui Weber să o abordeze era simplă și obsedantă: Într-o lume modernă caracterizată de diviziunea muncii, expansiunea economică și schimbarea neîncetată, mai era posibil să se considere o carieră academică sau politică drept o adevărată vocație? Ca răspuns, Weber a oferit faimosul său diagnostic al "dezamăgirii lumii", împreună cu o descriere provocatoare a locului moralității în clasă și în cercetare. În cea de-a doua prelegere a sa, Weber a introdus noțiunea de carismă politică, atribuindu-i un rol central în statul modern, chiar dacă a recunoscut că politica este mai mult decât orice "o găurire lentă și dificilă de găuri în plăci dure".

Noua traducere a lui Damion Searls scoate în evidență puterea și nuanțele acestor conferințe celebre. Introducerea lui Paul Reitter și Chad Wellmon descrie contextul istoric și biografic, receptarea și influența acestora. Efortul lui Weber de a regândi ideea de vocație publică la începutul tumultuosului secol al XX-lea se dovedește a fi la fel de oportun și emoționant ca întotdeauna.