Cartea ceaiului

Recenzii ale cititorilor

Cartea ceaiului de Kakuzo Okakura este o explorare filosofică care împletește istoria și semnificația culturală a ceaiului în Japonia și China cu teme mai largi de artă, simplitate și spiritualitate. În timp ce unii cititori se așteptau la un accent detaliat pur și simplu pe ceai și prepararea acestuia, mulți au fost plăcut surprinși să găsească un discurs mai profund despre filosofia orientală și implicațiile acesteia pentru a trăi o viață atentă. Stilul narativ este poetic și reflexiv, dar poate fi provocator din cauza limbajului arhaic și a ideilor complexe.

Cartea oferă un context filosofic bogat în jurul culturii ceaiului, accentuând temele simplității, păcii și aprecierii momentului. Ea servește ca o introducere fascinantă în filosofiile orientale, evidențiind legătura dintre ceai, artă și mindfulness. Mulți cititori au apreciat stilul poetic de scriere și perspectivele asupra culturii și spiritualității japoneze. Este, de asemenea, o lectură rapidă care poate provoca gândire și reflecție.

Unii cititori au fost dezamăgiți de faptul că cartea nu se concentrează exclusiv pe ceai în sine sau pe prepararea acestuia, deoarece acoperă o gamă largă de subiecte filosofice. Utilizarea de către autor a unui limbaj complex și arhaic a făcut dificilă pentru unii înțelegerea punctelor-cheie. În plus, anumite ediții au fost criticate pentru că conțineau erori, iar lipsa de rețete pentru prepararea ceaiului i-a frustrat pe cei care căutau îndrumări practice.

(pe baza a 653 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Book of Tea

Conținutul cărții:

Nimic nu este atât de chintesențial japonez precum ceremonia ceaiului - mai exact, "calea ceaiului" - cu austeritatea sa, stilizarea sa extravagant de minimalistă și concentrarea subtilităților extreme ale semnificației în cele mai simple acțiuni. Cartea ceaiului este un fel de curiozitate: scrisă în engleză de un savant japonez, a fost publicată pentru prima dată în 1906, în urma victoriei navale asupra Rusiei, prin care Japonia și-a afirmat statutul rapid dobândit de putere militară de talie mondială.

A fost un moment de vârf al occidentalizării în Japonia. În mod clar, în spatele acestei publicații se afla o agendă sau, cel puțin, o misiune de a explica. În jurul relatării ceremoniei, The Book of Tea pliază o explicație a filozofiei, mai întâi taoiste, apoi budiste zen, care informează celebrarea oblică a simplității și directeții - ceea ce Okakura numește, într-o frază revelatoare, "geometrie morală".

Și ceremonia în sine? Cei mai mari practicanți ai acesteia au fost întotdeauna filosofi, dar și artiști, cunoscători, colecționari, grădinari, caligrafi, gurmanzi, aranjori florali. Scrisă inițial pentru a fi citită cu voce tare de autor la celebrul salon al Isabelei Stewart Gardner în 1906, cartea se concentrează asupra culturii care a generat spiritul ceaiului și asupra maeștrilor care întruchipează acest spirit.