Cartea ceaiului (The Book of Tea)

Recenzii ale cititorilor

Cartea ceaiului de Kakuzo Okakura explorează semnificația istorică și filosofică a ceaiului în cultura Asiei de Est, în special în Japonia. Deși se referă la practicile culturale din jurul ceaiului, cartea abordează în primul rând teme mai ample legate de simplitate, frumusețe și atenție, împletite cu filosofii orientale precum taoismul și zenul. Cititorii au sentimente mixte, mulți apreciind ideile filozofice, dar observând că cartea nu se referă strict la prepararea ceaiului sau la rețete.

⬤ Oferă o perspectivă profundă asupra filosofiei orientale și a legăturii acesteia cu cultura ceaiului.
⬤ Frumos scrisă, cu un limbaj poetic care surprinde esența atenției și a aprecierii.
⬤ Oferă o perspectivă unică asupra diferențelor dintre gândirea occidentală și cea orientală.
⬤ Include un context istoric bogat, detaliind evoluția practicilor ceaiului și semnificația lor culturală.
⬤ Încurajează cititorii să aprecieze simplitatea și momentul prezent.

⬤ Nu se concentrează exclusiv pe ceai; unii cititori pot considera conținutul filosofic copleșitor sau irelevant pentru tema ceaiului.
⬤ Folosește un limbaj arhaic și termeni care pot fi greu de înțeles pentru cititorii moderni.
⬤ Lipsă de informații practice, cum ar fi rețete de ceai sau instrucțiuni specifice de preparare a ceaiului.
⬤ Unele ediții au fost criticate pentru erori și greșeli de tipar care pot diminua experiența de lectură.

(pe baza a 652 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Book of Tea

Conținutul cărții:

Kakuzo Okakura, cunoscut în America ca savant, critic de artă și curator de artă chineză și japoneză la Muzeul de Arte Frumoase din Boston, și-a dedicat aproape întreaga viață de adult conservării și trezirii moștenirii naționale japoneze - în artă, etică, obiceiuri sociale și alte domenii ale vieții - în fața influențelor occidentalizante care revoluționau Japonia la începutul secolului.

Acest clasic modern este, în esență, o apologie a tradițiilor și sentimentelor orientale față de lumea occidentală - nu în termeni pasionați, prea sentimentali, ci cu un farmec și o duritate subînțeleasă care indică în mod clar unele dintre diferențele durabile dintre mintea orientală și cea occidentală. Okakura expune "personalitatea" distinctivă a Orientului prin intermediul filosofiei ceaiului și al vechii ceremonii japoneze a ceaiului. Această ceremonie este deosebit de revelatoare pentru un curent conservator din cultura japoneză.

Idealurile sale de liniște estetică și de supunere față de obiceiurile trecutului nu își găsesc perechea în motivele culturale majore ale Occidentului.

Nu numai că discută despre ceremonia ceaiului și formalitățile sale rigide, precum și despre cultul și modelele de credință din jurul ceaiului și al consumului de ceai, dar Okakura ia în considerare și influențele religioase, originile și istoria și abordează importanța florilor și a aranjamentelor florale în viața japoneză - aprecierea și cultivarea lor corectă, marii maeștri ai ceaiului din trecut, sala de ceai cu aerul său de seninătate și puritate, precum și valorile estetice și cvasi-religioase care străbat toate aceste activități și atitudini.

Stilul englezesc al lui Okakura era grațios, dar excepțional de clar și precis, iar această carte este unul dintre cele mai încântătoare volume de eseuri în limba engleză. Ea a introdus sute de mii de cititori americani în gândirea și tradițiile japoneze. Această ediție nouă, corectată, completată cu un eseu preliminar lămuritor despre viața și opera lui Okakura, va oferi o relatare captivantă pentru oricine este interesat de temele actuale și centrale ale vieții orientale.