Titlul original:
The Book Concerning Widows
Conținutul cărții:
Scriitorul însuși ne informează la începutul tratatului său că s-a simțit mișcat de exemplul Sfântului Pavel, după ce a vorbit despre fecioare, să continue cu subiectul văduvelor. Dar a existat și o altă problemă în propria sa dieceză care l-a atins personal și l-a determinat imediat să se ocupe de acest subiect.
O anumită văduvă care avea mai multe fiice, unele deja căsătorite și altele la vârsta căsătoriei, a început să se gândească la o a doua căsătorie pentru ea. Sfântul Ambrozie, parțial de dragul ei, parțial pentru a nu se presupune că a sfătuit în vreun fel acest pas, a publicat următorul tratat. În primul rând, el afirmă că profesia de văduvie se apropie foarte mult de cea de virginitate și trebuie să fie considerată cu mult mai presus de starea de căsătorie.
El dovedește acest lucru prin mărturia Sfântului Pavel și prin descrierea sa a unei persoane care este într-adevăr văduvă; de asemenea, prin multe exemple luate atât din Vechiul cât și din Noul Testament. După ce a menționat-o pe mama soției Sfântului Petru, el se îndreaptă mai ales către văduva pentru care scrie, deși evită să-i menționeze numele, arătând cât de goale și insuficiente sunt toate motivele pe care și le pune înainte pentru a se căsători din nou. Legătura căsătoriei este, într-adevăr, spune el, sfântă și bună, iar cei căsătoriți și cei necăsătoriți sunt ca diferite feluri de flori în câmpul bisericii.
Cu toate acestea, se produce mai mult porumb decât crini, mai multe persoane căsătorite decât fecioare. El subliniază că văduvia a fost ținută în dezonoare doar de idolatri, motiv pentru care poate fi bine ținută în cinste de creștini. Sfântul Ambrozie nu condamnă o a doua căsătorie, deși pune văduvia înaintea ei, ca fiind obligat să urmărească să-i conducă pe cei încredințați grijii sale iubitoare la cel mai înalt grad posibil de perfecțiune.
Tratatul a fost scris nu la mult timp după cel referitor la Fecioare, adică imediat după 377 d. Hr.
