Cartea memorială a lui Kolomey

Titlul original:

Memorial Book of Kolomey

Conținutul cărții:

Ideea unui "pinkas Kolomey", care să vorbească despre trecutul odinioară splendid al orașului nostru natal, acum distrus, în sens iudaic, și care, prin relatările martorilor oculari, ale victimelor care au supraviețuit în mod miraculos, să deplângă anihilarea comunității evreiești din Kolomey - a apărut silmultan printre "olei Kolomey" din Israel și printre "sharit haplita", supraviețuitorii din New York.

Aici, în New York, conceptul de "pinkas Kolomey" a fost cultivat cu profundă dragoste și devotament de poetul Naftali Gross. El, împreună cu autorul acestor rânduri, urmau să fie editorii. Ne-am înțeles că el, Naftali Gross, va fi redactorul-șef și va purta responsabilitatea majoră de a citi și pregăti manuscrisul pentru publicare.

În primul rând, el a fost mult mai implicat și, cu un interes nerăbdător și trist, a căutat fiecare scriitor evreu care avea ceva de spus despre bucuriile trecute și tristețile grele de mai târziu ale Kolomey-ului său.

În al doilea rând, boala gravă de inimă din ultimii săi ani, care l-a ținut departe de poziția sa editorială obișnuită, l-a forțat să rămână acasă și astfel i-a oferit mai mult timp (cât de comic și cât de tragic a fost optimismul nostru! ) pentru a se implica în proiectul cărții yizkor.

Boala sa i-a dat lui Naftali Gross "mai mult timp", dar nu suficient pentru a începe selecția și editarea manuscrisului. Ne-a părăsit brusc și neașteptat în noaptea dintre Șabat și duminică, pe 8 aprilie 1956.

Cartea yizkor pentru care Naftali Gross în viață trebuia să fie redactor-șef a fost dedicată de el comunității martirice din Kolomey.

El a fost vocea poetică a vieții și morții lor. La sfârșitul secțiunii "Povești și amintiri", am plasat poemul lui Naftali Gross, "Yosl Klezmer salvează Kolomey de la un incendiu teribil" și am comemorat astfel atât poetul, cât și eroul său, Yosel Klezmer, care era alter ego-ul său literar.

Am încheiat secțiunea "Povești și amintiri" cu poemul lui Gross și am început secțiunea "Portrete" cu poemele lui Naftali Gross și Itzik Manger (un Kolomeyer prin familia mamei sale). La biografia lui Naftali Gross din secțiunea respectivă, am adăugat o scurtă trecere în revistă a operei sale.

De asemenea, a fost adăugat elogiul rostit de acest scriitor la înmormântarea poetului. Nu mi-am putut aduna energia și răbdarea pentru o evaluare mai completă.

În secțiunea "Portrete", am încercat să creăm o panoramă a ideilor și mișcărilor din comunitatea evreiască și a realizărilor membrilor acesteia. I-am inclus doar pe cei care nu mai erau în viață, deoarece puteam vedea mai bine modul în care eforturile lor au condus la atingerea obiectivelor lor.

Am făcut o excepție pentru sculptorul Chaim Gross. Cu el, cu Chaim al nostru, să trăiască mult, am început "Portretele.".

Am crezut că nu puteam să-l omitem pe Chaim Gross, sculptorul nostru Kolomear, care dobândise un renume mondial pentru creațiile sale artistice și care acum, în ultimii săi ani, era aproape la jumătate din cei o sută douăzeci de ani ai săi.

Știm că am omis destul de mulți Kolomeyer care meritau să fie incluși în această secțiune, și i-am omis doar pentru "păcatul" lor de a fi încă în viață. Sperăm că toți vor continua cu acest "păcat" pentru mulți ani lungi, sănătoși și creativi și acest lucru ne va liniști cu siguranță.