Cartea piesei de teatru: Dramaturgi, papetari și cititori în Anglia modernă timpurie (Playwrights, Stationers, and Readers in Early Modern England)

Recenzii ale cititorilor

În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 2 voturi.

Titlul original:

The Book of the Play: Playwrights, Stationers, and Readers in Early Modern England

Conținutul cărții:

The Book of the Play este o colecție de eseuri care examinează drama modernă timpurie în contextul istoriei cărții. Concentrarea asupra publicării, comercializării și lecturii pieselor de teatru deschide noi perspective asupra relației dintre culturile tiparului și spectacolului și, mai larg, dintre dramă și sfera publică.

Introducerea semnată de Marta Straznicky oferă o trecere în revistă a abordărilor privind istoria lecturii pieselor de teatru în această perioadă, iar colecția în ansamblu consolidează lucrările recente din studiile textuale, bibliografice și culturale ale dramaturgiei tipărite. În mod individual, eseurile avansează în înțelegerea noastră asupra lecturii de piese de teatru ca o practică cu forme materiale, discursuri, medii sociale și afilieri instituționale distincte. Prima parte, Comunități reale și imaginare, include patru eseuri despre comunitățile de cititori de piese de teatru și termenii în care acestea se disting de publicul cititor în general.

Cyndia Clegg analizează construcția cititorilor în prefețele pieselor de teatru publicate; Lucy Munro urmărește trei lecturi separate ale unei singure piese de teatru, The Fleer de Edward Sharpham; Marta Straznicky studiază femeile ca cititoare de teatru tipărit; iar Elizabeth Sauer descrie modul în care lectura pieselor de teatru a fost mobilizată în scopuri politice în perioada războiului civil. În partea a doua, "Play Reading and the Book Trade" cinci eseuri analizează impactul lecturii teatrale asupra sferei publice prin prisma practicilor editoriale.

Zachary Lesser oferă o prezentare revizionistă a caracterelor de literă neagră și a măsurii în care acestea pot fi înțelese ca un indice al culturii populare; Alan Farmer examinează modul în care comerțul cu știri din anii 1620 și 1630 a afectat comercializarea dramaturgiei tipărite; Peter Berek urmărește utilizarea termenilor generici pe paginile de titlu ale pieselor de teatru pentru a dezvălui intersecția lor cu cultura mai largă a lecturii; Lauren Shohet demonstrează că masca Stuart a avut o existență paralelă în cultura tiparului; iar Douglas Brooks urmărește impactul pe care tiparul l-a avut asupra eclipsării spectacolului ca mediu în care dramaturgul putea pretinde în mod legitim că este autorul textului său. Eseurile individuale se concentrează pe anumite comunități de cititori, istoricul publicațiilor și ideologiile și practicile lecturii; colecția în ansamblu demonstrează importanța producției și recepției textuale pentru înțelegerea locului dramei în sfera publică modernă timpurie.