Casa lui Izieu

Recenzii ale cititorilor

The House of Izieu spune povestea adevărată a Sabinei Zlatin, o femeie remarcabilă care s-a dedicat salvării copiilor orfani în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Cartea evidențiază luptele și eforturile multor persoane implicate în asigurarea unui adăpost sigur pentru acești copii în mijlocul ororilor războiului. Cartea evocă o serie de reacții emoționale, de la durere sufletească la speranță.

Cartea este lăudată pentru portretizarea sinceră a eroilor din viața reală, în special Sabine Zlatin, și pentru impactul războiului asupra copiilor și familiilor. Cartea oferă o narațiune emoționantă care inspiră compasiune și sensibilizare. Cititorii apreciază relatările detaliate despre sprijinul comunității și influența pozitivă a diferitelor personaje. Scrisul stârnește reacții emoționale puternice, iar mulți îl consideră o lectură emoționantă și inspirațională.

Unii cititori pot găsi povestea copleșitoare sau prea intensă din punct de vedere emoțional, deoarece abordează evenimente istorice dureroase. Nu sunt menționate critici semnificative la adresa scrierii sau a structurii, dar temele intense s-ar putea să nu fie potrivite pentru toată lumea.

(pe baza a 1 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The House of Izieu

Conținutul cărții:

Casa din Izieu este un roman inspirat din viața și experiențele Sabinei Zlatin care, în calitate de evreică folosind o identitate falsă, a reușit să găsească familii care să aibă grijă de copiii evrei care se aflau în taberele de refugiați franceze. Ea a creat o casă sigură pentru un număr de alți copii, numită Casa Izieu, care este acum un muzeu.

Din păcate, nu i-a putut salva pe cei 44 de copii aflați în grija ei. După un an minunat de libertate în acea casă, ei au fost descoperiți, iar Klaus Barbie a ordonat deportarea lor la Auschwitz, unde au fost uciși.

Soțul lui Sabine a fost, de asemenea, prins împreună cu doi adolescenți pe care îi ajuta să evadeze și a fost, de asemenea, ucis în cele din urmă. Sabine, suferind din cauza pierderii și a vinovăției de a nu fi salvat copiii, reușește să continue să contribuie la eforturile clandestine, precum și la eforturile de reunire a oamenilor după sfârșitul războiului.