Cât de muzical este omul?

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui John Blacking „Cât de muzical este omul?” este o explorare semnificativă a muzicalității prin prisma etnomuzicologiei, concentrându-se în special pe experiențele sale cu tribul Venda din Africa de Sud. Cartea contestă noțiunile occidentale de talent muzical și subliniază convingerea că toți indivizii posedă abilități muzicale. Deși textul este lăudat pentru ideile sale provocatoare și pentru rolul său de introducere în etnomuzicologie, acesta este criticat și pentru concentrarea sa asupra tradițiilor muzicale limitate, natura speculativă și lipsa de rigoare academică.

⬤ Pune în discuție noțiunile occidentale de abilitate muzicală, prezentând o viziune mai largă și cuprinzătoare asupra muzicalității.
⬤ Valoros pentru muzicologii și educatorii în devenire, oferind o perspectivă profundă asupra perspectivelor etnomuzicologice.
⬤ Scrieri captivante care facilitează transformarea în înțelegerea muzicii și implicarea în comunitate.
⬤ Oferă perspective etnografice din munca de teren a lui Blacking cu Venda, sporindu-i relevanța și aplicabilitatea.

⬤ Domeniul de aplicare limitat, axat în principal pe muzica Venda și critica muzicii occidentale, ignorând o gamă largă de tradiții muzicale globale.
⬤ Scriere speculativă și uneori autoindulgentă, lipsită de o susținere științifică riguroasă.
⬤ Absența unui index sau a unei bibliografii îi reduce utilitatea ca lucrare de referință.
⬤ Unii cititori consideră că această carte ridică întrebări importante, dar nu oferă răspunsuri satisfăcătoare.

(pe baza a 13 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

How Musical Is Man?

Conținutul cărții:

Acest studiu important de etnomuzicologie este o încercare a autorului - un muzician care a devenit antropolog social - de a compara experiențele sale de a face muzică în diferite culturi. El prezintă aici noi informații rezultate din cercetările sale asupra muzicii africane, în special în rândul Venda.

Muzica Venda, a descoperit el, nu este, în felul ei, mai puțin complexă ca structură decât muzica europeană. Alfabetizarea și inventarea națiunii pot genera structuri muzicale extinse, dar ele exprimă diferențe de grad, și nu diferența de gen care este implicată de distincția dintre muzica "de artă" și cea "populară". Multe dintre procesele esențiale ale muzicii, dacă nu toate, pot fi găsite în constituția corpului uman și în modelele de interacțiune a corpurilor umane în societate.

Astfel, toată muzica este, din punct de vedere structural, dar și funcțional, muzică "populară", în sensul că muzica nu poate fi transmisă sau avea un sens fără asocieri între oameni. Dacă presupunerea lui John Blacking cu privire la originile biologice și sociale ale muzicii este corectă, sau chiar și numai parțial corectă, aceasta ar genera noi idei despre natura muzicalității, rolul muzicii în educație și rolul său general în societățile care (precum Venda în contextul economiei lor tradiționale) vor avea mai mult timp liber pe măsură ce automatizarea crește.