Catalizator

Recenzii ale cititorilor

În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 2 voturi.

Titlul original:

Catalyst

Conținutul cărții:

Extras. © Retipărit cu permisiune. Toate drepturile rezervate. CatalystUn romanDe Alain Claude Sulzer, John BrownjohnWimbledon Publishing CompanyCopyright © 2012 Verlag Galiani BerlinToate drepturile rezervate. ISBN: 978-1-78308-271-1CAPITOLUL 1MarekOlsberg nu era o persoană deosebit de ordonată, dar de treizeci de ani ținea o evidență a spectacolelor sale. Știa exact care era rostul: tot ceea ce scria în caietele demodate, acoperite cu pânză de ulei, pe care le cumpărase din Londra cu decenii în urmă, făcea parte din viața pe care nu o împărțea cu nimeni. Îi aparținea numai lui. Această contabilitate ar fi fost inutilă, dacă ar fi avut ca unic scop înregistrarea diferitelor etape ale carierei sale lungi și prestigioase. Personalul de la Heinrich & Brutus, agenția de concerte care s-a ocupat de el timp de douăzeci de ani, a ținut o evidență fidelă a locului și momentului în care a apărut, a ceea ce era programat să cânte și a ceea ce a cântat efectiv. Numai despre bisuri nu erau informați, pentru că Olsberg le stabilea întotdeauna la scurt timp, adesea după încheierea programului oficial, și rareori le comunica deciziile sale după eveniment. Reprezentanții agenției asistau în general la concertele sale, atunci când acestea aveau loc la Carnegie Hall sau la Musikvereinssaal din Viena.

Un apel telefonic sau un e-mail ar fi fost suficient pentru a-i ține la curent cu fiecare concert pe care l-a susținut în ultimii ani și, dacă era necesar, pentru a afla ce sonată, ce tușă sau ce ciclu a cântat deja în acest oraș sau în altul. Nu, nu era vorba de a evita repetițiile. Îi plăcea să-și croiască drum printre aceste numere și litere ca un om care se plimbă printr-o pădure în care cunoștea fiecare copac; numere și litere care păreau departe de a fi la fel de chele pentru ochii lui cum ar fi fost pentru cineva neinițiat sau neimplicat. Olsberg nu era neimplicat. Pentru el conta dacă a cântat KV nr. 333 de Mozart sau Sonata în sol major de Schubert pe 12 iunie 1979, sau Variațiunile Diabelli de Beethoven sau Carnavalul de Schumann pe 3 octombrie 1998, sau dacă a dat ca bis Jesu meine Freude de Bach, o nocturnă de Chopin sau unul dintre Valsurile Mefisto de Liszt. Una dintre ocupațiile sale preferate de dimineață era să răsfoiască caietele sale din pânză de ulei și să fredoneze pentru sine în particular, de obicei într-o cameră de hotel spațioasă și izolată fonic. Tot ceea ce era definit de aceste cifre și numere de opus îi curgea prin sânge și îl trezea la fel cum apropierea unei alte persoane l-ar fi intoxicat dacă ar fi fost cineva acolo. Dar nu era nimeni. Olsberg trăia singur de ani de zile. De mult nu se mai întreba dacă partenerii care se schimbaseră atât de des în tinerețea sa, devenind tot mai rari în decursul timpului, suferiseră din cauza caracterului sau a modului său de viață.

A existat vreo diferență? Stilul său de viață se răsfrânsese asupra caracterului său sau caracterul său îi modelase stilul de viață? Era un călător pe cont propriu. El era lucrul de care depindeau călătoriile sale. Nu îl deranja să trăiască dintr-o valiză; aprecia faptul că Astrid Maurer, secretara care îl însoțea peste tot, îi făcea toate aranjamentele. Era un calendar dezinteresat. Marek Olsberg călătorea neîncetat prin lume, pe toate continentele ei, de când avea opt ani. Era mult mai dependent de calitatea diverselor Steinway și de calificarea acordorilor de piane cu care intra în contact aproape zilnic decât de favorurile vreunei iubite, dintre care unele se dovediseră foarte curând a fi niște indivizi morocănoși și insuportabili. Ar fi fost pierdut fără pianele sale; fără iubiți putea trăi perfect. Se putea baza mai mult pe concerte și pe acordori de piane decât pe o amantă geloasă și imprevizibilă. Niciun impresar nu-și putea permite să-i ofere un Steinway dubios - el respingea alte piane - sau să-i trimită un acordor incompetent, în timp ce iubitele pe care le avusese prezentau probleme care nu puteau fi rezolvate prin câteva ajustări, fie ele minore sau mai radicale. El știa prea bine acest lucru, așa că nu a avut nimic de pierdut atunci când acestea au devenit din ce în ce mai rare