Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea „Către o psihologie a artei” de Rudolf Arnheim este o colecție de eseuri și prelegeri care oferă o perspectivă de ansamblu asupra cercetărilor lui Arnheim în psihologia artei. Deși cartea este considerată literatură esențială în educația artistică, este remarcată pentru faptul că este o lectură dificilă.
Avantaje:⬤ Oferă informații și perspective valoroase
⬤ considerată esențială pentru educația artistică
⬤ oferă o prezentare cuprinzătoare a cercetării lui Arnheim
⬤ include eseuri demne de remarcat pe teme precum proporția și relația dintre funcție și expresie în artă și design.
Dezavantaje:⬤ Poate fi o lectură dificilă
⬤ poate necesita un dicționar
⬤ unele recenzii menționează că este stufoasă și tinde să divagheze.
(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Toward a Psychology of Art: Collected Essays
Conținutul cărții:
Din Introducere:
Lucrările reunite în această carte se bazează pe presupunerea că arta, ca orice altă activitate a minții, este supusă psihologiei, accesibilă înțelegerii și necesară pentru orice studiu cuprinzător al funcționării mentale. Autorul consideră, de asemenea, că știința psihologiei nu se limitează la măsurători în condiții controlate de laborator, ci trebuie să cuprindă toate încercările de a obține generalizări prin intermediul unor fapte cât mai bine stabilite și al unor concepte cât mai bine definite, după cum permite situația investigată. Prin urmare, descoperirile psihologice prezentate sau la care se face referire în aceste lucrări variază de la experimente privind percepția formei sau observații privind operele de artă ale copiilor până la deliberări ample privind natura imaginilor sau a inspirației și contemplației. Se presupune, de asemenea, că fiecare domeniu al psihologiei generale necesită aplicații la artă. Studiul percepției se aplică efectelor formei, culorii, mișcării și expresiei în artele vizuale. Motivația ridică întrebarea ce nevoi sunt satisfăcute prin producerea și receptarea artei. Psihologia personalității normale și tulburate caută în opera de artă manifestări ale atitudinilor individuale. Iar psihologia socială pune în relație artistul și contribuția sa cu semenii săi. O carte sistematică despre psihologia artei ar trebui să examineze lucrările relevante din toate aceste domenii.
Lucrările mele nu fac nimic de acest gen. Ele se datorează perspectivei și interesului unui singur om și relatează despre tot ceea ce i s-a întâmplat acestuia. Ele sunt prezentate împreună pentru că se dovedesc a fi preocupate de un număr limitat de teme comune. Adesea, dar neintenționat, o aluzie dintr-o lucrare este extinsă la o expunere completă în altă lucrare, iar aplicații diferite ale aceluiași concept sunt găsite în lucrări diferite. Nu pot decât să sper că numeroasele suprapuneri vor acționa ca întăriri unificatoare mai degrabă decât ca repetiții. Aceste lucrări reprezintă o mare parte din producția unui sfert de secol în care am avut privilegiul de a trăi, studia și preda în Statele Unite. Pentru mine, ele nu reprezintă atât etapele unei evoluții, cât mai degrabă precizarea treptată a unei poziții. Din acest motiv, le-am grupat sistematic, nu cronologic. Din același motiv, nu am ezitat să schimb cuvintele pe care le-am scris cu ani în urmă atunci când am crezut că le pot clarifica sensul. Îndepărtat de intimitatea mea inițială cu conținutul, am abordat textul ca un cititor nepregătit, iar atunci când m-am împiedicat, am încercat să repar drumul. În unele cazuri, am refăcut secțiuni întregi, nu pentru a le aduce la zi, ci în speranța de a spune mai bine ceea ce am vrut să spun la momentul respectiv.
Unele dintre articolele anterioare au condus la cartea mea, Arta și percepția vizuală, care a fost scrisă în 1951 și publicată pentru prima dată în 1954 - Secțiuni ale articolelor despre abstractizarea perceptivă, despre teoria Gestalt a expresiei și despre Henry Moore sunt încorporate în această carte. Altele au continuat de unde a rămas cartea, de exemplu, încercările de a descrie mai explicit simbolismul transmis de forma vizuală. Scurta lucrare despre inspirație a furnizat substanța pentru capitolul introductiv despre creativitate din cartea mea mai recentă, Guernica lui Picasso. În cele din urmă, recitind materialul, am fost surprins să descopăr cât de multe pasaje indică ceea ce se prefigurează a fi următoarea mea sarcină, și anume, o prezentare a gândirii vizuale ca modalitate comună și necesară de rezolvare productivă a problemelor în orice activitate umană. Zece dintre lucrările din această carte au fost publicate pentru prima dată în Journal of Aesthetics and Art Criticism. A menționa acest lucru înseamnă a-mi exprima îndatorirea față de singura revistă academică din Statele Unite dedicată teoriei artei. În special, Thomas Munro, primul său editor, a arătat o mare încredere în contribuția psihologiei. El m-a făcut să mă simt ca acasă printre.
