Cazul Miracolului: Cenzura filmelor și Curtea Supremă

Recenzii ale cititorilor

În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 2 voturi.

Titlul original:

The Miracle Case: Film Censorship and the Supreme Court

Conținutul cărții:

A fost doar un film străin de patruzeci de minute, dar a declanșat o confruntare juridică care a marcat America mai bine de o jumătate de secol. Il Miracolo (Miracolul) al lui Roberto Rossellini este înșelător de simplu: o țărancă dementă este sedusă de un străin pe care îl crede Sfântul Iosif, este ostracizată social pentru că rămâne însărcinată în afara căsătoriei, dar este în cele din urmă răscumpărată prin maternitate.

Deși inițial a fost aprobat de cenzorii de stat pentru a fi difuzat în New York, filmul a fost atacat ca sacrilegiu de către instituțiile catolice, care au convins oficialii de stat să retragă licența distribuitorului Joseph Burstyn. În replică, Burstyn a ripostat în instanță și a câștigat.

Laura Wittern-Keller și Raymond Haberski arată cum decizia unanimă a Curții Supreme din 1952 în favoarea lui Burstyn a declanșat un lanț de litigii care, în cele din urmă, a adus cinematografia sub umbrela protectoare a Primului Amendament, răsturnând decizia învechită în Mutual v. Ohio (1915). Povestea lor prezintă o distribuție mai formidabilă decât filmul în sine, carismaticul Francis Cardinal Spellman denunțând filmul ca fiind un complot comunist, în timp ce Bosley Crowther, criticul de film înverșunat, a pledat energic pentru "libertatea ecranului". Între timp, producătorii de film au rămas în tăcere, de teamă să nu înstrăineze Biserica și numărul mare de cinefili, lăsându-l pe Burstyn să-și construiască propria apărare.

Mai mult decât povestea internă a unui caz, această carte explorează locul unic pe care filmele îl ocupă în cultura americană și modul în care această cultură continuă să fie modelată de anxietatea legată de puterea socială a filmelor. Decizia Burstyn a slăbit capacitatea consiliilor de cenzură de stat și a Bisericii Catolice de a influența tipurile de filme pe care americanii aveau voie să le vadă. În consecință, cazul a semnalat apariția unei noi ere în care filmele vor fi mai mature și mai controversate decât oricând.

Concentrându-se asupra celui mai important caz din jurisprudența privind exprimarea cinematografică, Wittern-Keller și Haberski adaugă o nouă dimensiune semnificativă la povestea cinematografiei, a cenzurii și a istoriei protecției Primului Amendament.