Ce a făcut omul din om

Titlul original:

What Man Has Made Of Man

Conținutul cărții:

Ce a făcut omul din om. CONȚINUT: INTRODUCERE ix AUTORI PREFAȚĂ xvii LECTURA i. CONCEPȚIA ȘTIINȚEI ÎN LUMEA MODERNĂ 3 LECTURA 2. POZIȚIA PSIHOLOGIEI ÎN FILOSOFIE ȘI PRINTRE ȘTIINȚELE NATURII 31 LECȚIA 3. ISTORIA PSIHOLOGIEI 61 LECȚIA 4. PSIHANALIZAREA CA PSIHOLOGIE 94 NOTE SUPLIMENTARE 124 EPILOG 235 LISTA PRINCIPALELOR NOTE 245 vu INTRODUCERE DE DR. FRANZ ALEXANDER. Este neobișnuit să scrii o introducere la o carte a unui autor ale cărui concluzii, abordare a problemelor sale și întreaga perspectivă sunt diametral opuse celor ale autorului introducerii. De ce am acceptat atunci sugestia domnului Adler de a scrie o introducere la cartea sa și de ce mi-a cerut domnul Adler să fac acest lucru, sunt două întrebări care necesită o explicație. Circumstanțele în care s-au născut aceste patru prelegeri vor elucida această para doxă. Implicat în predarea psihanalizei și în studii clinice pentru o lungă perioadă de timp, am ajuns treptat la convingerea că, în acest domeniu ca și în altele în care studenții folosesc o procedură tehnică foarte standardizată și sunt absorbiți în principal de observarea minuțioasă a faptelor, pe scurt în toate domeniile preponderent empirice, studenții sunt predispuși să piardă perspectiva față de propria lor muncă. Această convingere datează din primele zile pe care le-am petrecut ca cercetător în fiziologie într-un laborator experimental.

Acolo am făcut cunoștință pentru prima dată cu mentalitatea caracteristică cercetării științifice moderne. Acolo am învățat obiceiurile și virtuțile cercetării moderne și am recunoscut pentru prima dată pericolul care îl amenință pe lucrătorul științific din zilele noastre. Acest pericol nu este limitat la laboratoarele științifice, ci este o problemă generală a epocii actuale. Omul, inventatorul mașinii, a devenit sclavul mașinii, iar omul de știință, dezvoltând metode de cercetare extrem de rafinate, a devenit nu stăpânul, ci sclavul echipamentului său de laborator. A avut loc o specializare extremă a interesului și o mecanizare a activității și s-a dezvoltat o scotomie pentru elementele esențiale; o credință naivă în omnipotența magică a unor proceduri tehnice specifice conduce la o scufundare rutinieră, adesea sterilă, în detalii, fără interes sau înțelegere a unor conexiuni mai largi. Nu este exagerat să spunem că, în multe centre științifice, nu interesul pentru anumite probleme fundamentale, ci posesia fortuită a unor aparate noi orientează activitatea de cercetare; se introduce o nouă tehnică de laborator care se răspândește ca o reclamă în toate laboratoarele; apoi, peste tot, se selectează probleme care pot fi abordate prin această tehnică sau aparat nou. Interesul științific pentru elementele fundamentale se pierde, cercetarea este dictată mai mult sau mai puțin la întâmplare de facilitățile tehnice de care dispun lucrătorii.

Această atitudine trebuie să conducă în mod necesar la acea caricatură a eticii științifice care privește cu suspiciune tot ceea ce implică raționament și nu doar observație și este disprețuitoare față de teoriile, ca să nu spunem ipotezele care nu sunt încă dovedite. Există o adorație naivă a faptelor pure, care sunt colectate fără idei directoare. Psihanaliza este un domeniu extrem de empiric, în care studentul este expus la o varietate extremă de observații și, într-un anumit sens, la fapte unice, deoarece fiecare pacient prezintă o combinație unică de elemente comune. Astăzi, clinicianul psihanalist trece printr-o reacție sănătoasă împotriva abundenței actuale de teorii și generalizări. El este în curs de a accepta mentalitatea omului de știință natural și își asumă toate virtuțile și slăbiciunile erei noastre de cercetare în laborator. La fel ca ceilalți colegi de clinică, el folosește o tehnică extrem de standardizată și rafinată, dar plătește un preț ridicat pentru abilitatea sa tehnică; el își pierde treptat perspectiva și judecata corectă cu privire la validitatea și limitele tehnicii sale și ale muncii sale științifice în general...