Evaluare:
Cartea „What I Should Have Said” este o poezie emoționantă scrisă de Lanette Sweeney despre experiențele ei de durere și pierdere în urma morții fiului ei din cauza dependenței. Cartea combină poeziile ei cu cele ale fiului său, oferind o reflecție profund emoțională asupra iubirii, dependenței și etapelor durerii. Cititorii consideră că această colecție este emoționantă, puternică și relatabilă, în special pentru cei care s-au confruntat cu pierderi similare.
Avantaje:⬤ Profund emoționantă și emoționantă; cititorii se declară atinși și incapabili să pună cartea jos.
⬤ Oferă o perspectivă unică prin combinarea poeziei mamei și a fiului, surprinzând atât durerea, cât și călătoria prin dependență.
⬤ Bine structurată în jurul etapelor durerii, ceea ce o face relatabilă pentru cei care se confruntă cu experiențe similare.
⬤ Inspiratoare și plină de speranță, mulți cititori considerând-o o experiență vindecătoare.
⬤ Onestă și vulnerabilă, dezvăluind perspective profunde asupra iubirii, pierderii și complexității dependenței.
⬤ Subiectul durerii și al dependenței poate fi dificil sau declanșator pentru unii cititori.
⬤ Unii cititori pot găsi intensitatea emoțională copleșitoare.
⬤ Câteva recenzii menționează că, deși există poezii bune, nu toate poemele pot rezona la fel.
(pe baza a 11 recenzii ale cititorilor)
What I Should Have Said: A Poetry Memoir About Losing A Child to Addiction
„Începând cu primul vers al primului poem, „Noaptea care a sângerat în dimineața în care fiul meu a murit”, am citit această colecție până la capăt cu inima în gât. Cititorule, pregătește-te: odată ce începi să citești Ce ar fi trebuit să spun, nu te vei mai putea opri. După ce am citit aceste poezii emoționante, care sunt pline atât de bucurie, cât și de tristețe, simt că și eu l-am cunoscut pe Kyle și mi-e foarte dor de el.”
-Lesléa Newman, autoarea cărților I Carry My Mother și I Wish My Father
„What I Should Have Said este o cronică crudă și dureroasă a călătoriei unei mame îndoliate prin pierderea copilului ei din cauza bolii dependenței. M-am luptat cu moartea celui de-al doilea fiu al nostru, Christopher, iar cuvintele lui Lanette m-au ajutat cu adevărat să merg mai departe în durerea mea. Sinceritatea ei brutală mi-a permis să procesez moartea lui Christopher din cauza dependenței de alcool. Sunt încurajată de „Lista de speranțe” de la sfârșitul cărții și am început să-mi scriu propria listă. Îi mulțumesc autoarei pentru că a aruncat lumină asupra întunericului și stigmatizării legate de boala dependenței și pentru că ne-a reamintit că copiii noștri au fost și sunt mult mai mult decât dependențele lor.”
-Kathy Corrigan, președinte al consiliului, Bereaved Parents of the USA
„Dacă ar fi ficțiune, dacă nu ar sfâșia inima să afli adevărul din spatele ei, memoriile poetice ale lui Lanette Sweeney despre pierderea unui copil din cauza drogurilor ar fi doar tragic de frumoase. Așa cum este, este devastatoare, conținând poezii ale fiului ei pierdut, Kyle (Fisher-Hertz), alături de poezii proprii. Misiunea lui Sweeney este să vorbească despre ceea ce este de nedescris pentru liniștea ei și pentru înțelegerea noastră, a celorlalți. Singurul lucru mai bun decât citirea acestor cuvinte tandre, elegiace și frânte ar fi ca ea să nu fi avut niciodată nevoie să le scrie.”
-Jacquelyn Mitchard, autoare, The Deep End of the Ocean și alte 18 romane
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)