Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea oferă o explorare interesantă și informativă a literaturii mondiale, dar este criticată pentru concentrarea insuficientă asupra literaturii în sine, optând în schimb pentru discuții despre politică, traducere și receptare. În timp ce stilul de scriere este lăudat, lipsa unei tratări cuprinzătoare a operelor literare îi lasă pe unii cititori să dorească mai mult.
Avantaje:⬤ Conținut interesant și informativ
⬤ proză captivantă și ingenioasă
⬤ capitole puternice despre traducere și politica publicării
⬤ gamă largă de subiecte abordate
⬤ stârnește interesul pentru alte opere literare.
Dezavantaje:⬤ Nu reușește să abordeze în mod satisfăcător întrebarea titulară
⬤ prea puține discuții despre literatura în sine
⬤ pune accentul pe politică și receptare în detrimentul analizei literare
⬤ o bibliografie limitată
⬤ poate lăsa cititorii cu dorința unei explorări mai detaliate a textelor literare.
(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
What Is World Literature?
Conținutul cărții:
Literatura universală a fost mult timp definită în America de Nord ca un canon stabilit de capodopere europene, însă o perspectivă globală emergentă a contestat atât această concentrare europeană, cât și însăși categoria de capodoperă. Prima carte care analizează pe larg domeniul de aplicare și scopurile contemporane ale literaturii mondiale, What Is World Literature? sondează utilizările și abuzurile literaturii mondiale într-o lume în schimbare rapidă.
În studii de caz care variază de la sumerieni la azteci și de la misticismul medieval la metaficțiunea postmodernă, David Damrosch analizează modul în care operele se schimbă atunci când trec de la contexte naționale la contexte globale. Prezentând literatura universală nu ca un canon de texte, ci ca un mod de circulație și de lectură, Damrosch susține că literatura universală este o operă care câștigă în traducere. Atunci când este prezentată în mod eficient, o operă de literatură universală se deplasează într-un spațiu eliptic creat între culturile sursă și receptoare, modelat de ambele, dar circumscris de niciuna. Clasicii consacrați și noile descoperiri participă deopotrivă la acest mod de circulație, dar pot fi grav neglijate în acest proces. De la Epopeea lui Gilgamesh redescoperită în secolul al XIX-lea până la scrierile lui Rigoberta Mench din zilele noastre, operele străine au fost adesea distorsionate de nevoile imediate ale editorilor și traducătorilor lor.
Elocvent scrisă, argumentată în mare parte prin exemple și plină de lecturi atente, această carte este atât un eseu de definiție, cât și o serie de povești de avertizare.
