Ce ne-am dori să fie adevărat: Reflecții despre cultivarea vieții și înfruntarea morții

Recenzii ale cititorilor

Cartea este o colecție de eseuri profund emoționantă a lui Tallu Schuyler Quinn, care surprinde reflecțiile ei despre viață, moarte și călătoria în fața bolii terminale. Cartea este lăudată pentru autenticitatea, frumusețea și profunzimea sa emoțională, oferind cititorilor o perspectivă profundă asupra fragilității vieții și a importanței iubirii și conexiunii.

Cititorii apreciază onestitatea brută a cărții, scriitura frumoasă și impactul emoțional. Mulți o consideră inspirațională și înălțătoare, cu teme puternice despre viață, moarte și legătura umană. Eseurile rezonează la un nivel universal, încurajând cititorii să reflecteze asupra propriilor vieți și relații. Cartea este descrisă ca un cadou generos care poate fi revizitat de mai multe ori.

Unii recenzenți menționează o lipsă de coeziune, deoarece cartea este o compilație de postări pe blog, care poate părea o scriere în flux de conștiință. Câțiva au remarcat că, deși oferă perspective, este posibil să nu ofere profunzimea de înțelegere pe care o căutau cu privire la moarte. În general, cartea este considerată o lectură bună, dar nu neapărat o lectură obligatorie pentru toți.

(pe baza a 32 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

What We Wish Were True: Reflections on Nurturing Life and Facing Death

Conținutul cărții:

NEW YORK TIMES BESTSELLER - "Înfruntarea morții este cel mai greu lucru dintre toate, iar Tallu Quinn o înfruntă pe a ei într-un mod care mi-a frânt și vindecat inima. Această carte este un tribut frumos adus vieții, adevărului și iubirii." - Glennon Doyle, autor al bestsellerului New York Times nr. 1, Untamed.

Eseuri profunde despre cultivarea vieții în timp ce te confrunți cu un diagnostic terminal, de la o tânără mamă și umanistă dedicată, care creează "o moștenire vibrantă de care să ne agățăm și din care să învățăm" (Ann Patchett)

Una dintre cele mai bune cărți ale anului: Kirkus Reviews

"Îmi țin în aceleași mâini atât speranța, cât și durerea. Este o strângere liberă, mai liberă decât sunt obișnuită. Dragostea mea este mult mai mare decât mine.".

Liderul non-profit și preotul Tallu Schuyler Quinn și-a petrecut viața de adult lucrând pentru a atenua foametea, inegalitatea sistemică și risipa de alimente, mai întâi ca voluntar în Statele Unite și în străinătate și apoi ca fondator al Nashville Food Project, unde a sprijinit activitatea comunitară vibrantă de justiție alimentară locală în Middle Tennessee. Totul s-a schimbat imediat după împlinirea vârstei de 40 de ani, când a fost diagnosticată cu glioblastom în stadiul IV, o formă agresivă de cancer cerebral terminal.

În What We Wish Were True, Quinn se luptă dureros cu posibilitatea de a lăsa în urmă soțul și copiii pe care îi adoră și cu ceea ce înseamnă să trăiești cu un diagnostic terminal și să găsești totuși un sens. "Mă gândesc la modul în care scopul meu poate fi același în moarte, așa cum continuă să fie în viață - renunțând la speranța că slăbiciunile noastre pot fi făcute puternice, că ceea ce este rupt poate fi făcut întreg", scrie ea.

Prin intermediul unei proze superbe, Quinn împletește cu măiestrie temele vieții și morții, integrând povestiri hrănitoare din punct de vedere spiritual despre familie, identitate, vocație, comunitatea iubită, primirea largă a lui Dumnezeu și viața cu cancerul cerebral. Luate împreună, aceste eseuri uimitoare sunt un memento pătrunzător pentru a prețui fiecare moment, fie el sfâșietor sau amuzant, și pentru a renunța la alte preocupări.

Ca mamă, suflet înrudit și prietenă dragă, Tallu Schuyler Quinn ne privește în ochi cu lacrimi bine meritate și ne spune adevărul dulce-amar: cu toții căutăm ceea ce ne-a găsit deja - iubirea prezentă și fără limite. Această iubire ne va elibera și nu ne va lăsa niciodată să plecăm.