Ce să spun? Talking and Praying with Someone Who Is Dying

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă îndrumare și sprijin celor care îi îngrijesc pe cei dragi bolnavi în fază terminală, oferind sfaturi reconfortante și practice bazate pe povești personale și pe acuratețe medicală. În timp ce mulți cititori au considerat-o neprețuită și ușor de citit, unii au considerat-o prea specifică și nu universal aplicabilă.

Reconfortantă și liniștitoare, ușor de citit, informații utile, semnificativă pentru pregătirea pentru sfârșitul vieții, capitole scurte, abordează nevoile celor aflați pe moarte, scrisă cu tandrețe, oferă sfaturi bune pentru sprijin.

Unii cititori au considerat că este prea specifică și nu se poate raporta la situațiile lor personale.

(pe baza a 9 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

What Do I Say?: Talking and Praying with Someone Who Is Dying

Conținutul cărții:

Discuția cu cei aflați pe moarte poate fi dificilă chiar și în cele mai bune circumstanțe. Există nevoia de a-i îndruma pe membrii familiilor bolnavilor în fază terminală, precum și pe prieteni, îngrijitori și chiar pe cei mai experimentați în discuțiile cu muribunzii - preoți, slujitori pastorali, lucrători în spitale și personal medical - să înțeleagă cele mai bune moduri în care acest lucru poate fi realizat. Ce trebuie să spun? oferă această îndrumare. Ea vine din inima autoarei Margrit Anna Banta care, în activitatea sa de pastor cu persoanele pe moarte și bolnavii în fază terminală, a observat lipsa unei resurse accesibile pentru familia și prietenii care îngrijesc o persoană iubită, care să îi poată ajuta în conversațiile cu persoana pe moarte.

Ce trebuie să spun? abordează atât chestiuni practice, cât și subiecte spirituale și emoționale, ținând întotdeauna cont de faptul că mulți oameni aflați în ultimele zile de viață nu sunt capabili să vorbească sau să exprime ceea ce trăiesc. Cartea abordează domenii care ar trebui abordate înainte ca cineva să moară, cum ar fi testamentul, ordinele DNR, planificarea înmormântării și alte subiecte, și oferă sugestii cu privire la ce este de făcut dacă cineva este necomunicativ sau inconștient. Ultimul capitol include rugăciuni de spus atunci când familia și prietenii vizitează persoana iubită.

Acesta nu este un ghid medical sau de planificare a sfârșitului vieții, ci o scurtă prezentare generală a modului de comunicare cu o persoană pe moarte. Mai presus de toate, cartea subliniază faptul că transmiterea unui sentiment de prezență iubitoare și dorința de a asculta sunt de obicei cele mai necesare.