Cea mai lungă noapte: O colecție de poezii dintr-o viață trăită pe jumătate

Recenzii ale cititorilor

Cartea „The Longest Night” de Ranata Suzuki a primit un amestec de recenzii pozitive și negative. Mulți cititori apreciază profunzimea emoțională și temele relatabile ale pierderii și suferinței din poezie. Cu toate acestea, unii critică aspectul și execuția cărții, considerând că îi lipsește substanța și profunzimea, comparând-o mai degrabă cu scrierile informale decât cu poezia tradițională.

⬤ Poezie puternică și emoționantă care rezonează cu cititorii.
⬤ Mulți consideră că temele sunt relatabile, în special în ceea ce privește durerea și inima frântă.
⬤ Stilul unic de scriere al autorului este lăudat pentru elocvența și impactul său emoțional.
⬤ O colecție profundă care evocă sentimente și legături puternice.

⬤ Prezentare înșelătoare, multe poezii fiind foarte scurte, ceea ce duce la un sentiment de subestimare.
⬤ Unii cititori descriu conținutul ca fiind lipsit de profunzime, comparându-l mai degrabă cu un jurnal decât cu o poezie substanțială.
⬤ Câțiva recenzenți au fost dezamăgiți, considerând că poemele nu s-au ridicat la înălțimea așteptărilor lor.

(pe baza a 22 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Longest Night: A collection of poetry from a life half lived

Conținutul cărții:

Durerea și suferința ating fiecare suflet cel puțin o dată în viață, iar Ranata Suzuki transpune în cuvinte aceste emoții crude. Noaptea cea mai lungă combină citate izbitor de emoționante, poezii puternic emoționante și imagini captivante cu siluete pentru a forma un jurnal al îndrăgostiților îndurerați care explorează o latură a iubirii care este profundă, întunecată și de o frumusețe obsedantă.

Fiecare element al cărții este împletit cu abilitate pentru a dezvălui fragmente de gânduri și sentimente care par aproape să aparțină cititorului, anii de dorință dureroasă fiind condensați în contextul unei singure nopți.

Jurnalul începe cu „Apus de soare”, în care poemele transmit sentimentele inițiale de șoc și pierdere resimțite pentru prima dată atunci când se încheie o relație cu o persoană iubită. Pe măsură ce poezia coboară într-o spirală emoțională descendentă, cartea avansează în următorul capitol, „Întuneric”, în care golul, gelozia, tristețea și disperarea sunt descrise cu pasiune.

Capitolul de încheiere, „Prima lumină”, vede răsăritul treptat al unei noi perspective. Poemele finale exprimă recunoștință pentru ceea ce a fost odată, o acceptare a ceea ce este acum și ajung la concluzia înălțătoare că, deși o relație poate fi sortită să se încheie tragic, amintirile acumulate și lecțiile învățate din ea sunt, în felul lor, daruri prețioase care vor dura o viață întreagă.

O carte pentru toți cei care s-au văzut despărțiți de cineva drag, indiferent de circumstanțe, Cea mai lungă noapte este un însoțitor pentru inimile frânte în dureroasa călătorie emoțională care înseamnă să pierzi pe cineva drag din viața ta. Cuvintele sale servesc drept o aducere aminte reconfortantă, fie că parcurgeți acest drum, fie că l-ați încheiat recent, că în ciuda singurătății pe care o puteți simți uneori de-a lungul drumului, niciunul dintre noi nu merge singur pe această cale.