Cealaltă ascensiune a romanului în ficțiunea franceză din secolul al XVIII-lea

Titlul original:

The Other Rise of the Novel in Eighteenth-Century French Fiction

Conținutul cărții:

Creșterea paradigmei romanului - și omologia subiacentă dintre creșterea unei clase de mijloc burgheze și maturizarea unui nou gen literar - continuă să influențeze modul în care analizăm discursul economic în romanul francez din secolul al XVIII-lea. Personajele sunt deseori considerate ca portretizând valorile burgheze, chiar și atunci când dovezile istoriografice indică absența virtuală a unei burghezii conștiente de sine și coerente în Franța la începutul perioadei moderne.

De asemenea, este adesea ignorat faptul că nobilimea era un grup dinamic și divers, ai cărui membri învățaseră să gândească în termeni individualiști și meritocratici ca urmare a politicii curtenești. The Other Rise of the Novel face apel la o revizuire radicală a modului în care realismul, limbajul interesului personal și al schimburilor comerciale, precum și valorile nobiliare idealizate interacționează în romanul modern timpuriu. Ea se concentrează pe două romane din secolul al XVII-lea, Roman bourgeois al lui Fureti re și Princesse de Cl ves al lui Lafayette și pe patru romane din secolul al XVIII-lea, Manon Lescaut al lui Pr vost, Lettres d'une P ruvienne al lui Graffigny, La Nouvelle H lo se al lui Rousseau și Les infortunes de la vertu al lui Sade.

Acesta susține că ficțiunea franceză din secolul al XVIII-lea nu reflectă mimetic cultura materială și că acțiunea personajelor este cel mai bine analizată prin concentrarea asupra schimburilor sociale și discursive puse în scenă de text, mai degrabă decât prin încercarea de a crea paralele între un comportament specific și schimbările istorice reale. Romanul își produce propria realitate prin transformarea personajelor și a poveștilor lor în modele sociale alternative, articulări diferite ale modului în care indivizii ar trebui să își definească relațiile economice cu ceilalți.

Reprezentarea relațiilor interpersonale evidențiază adesea concepții personale ale interesului privat care nu pot fi ușor reconciliate cu narațiunea tradițională a unei tranziții către modernitatea economică. Realismul, prin urmare, nu se referă doar la povestirea verosimilă și la profunzimea psihologică: este o întrebare epistemologică cu privire la tipul de acces la realitate pe care un anumit gen îl poate oferi cititorilor săi.