Cel mai pur dintre bastarzi: Opere de doliu, artă și afirmare în gândirea lui Jacques Derrida

Recenzii ale cititorilor

Cartea reflectă profund asupra influenței lui Heidegger, explorând în același timp teme ale familiei și iubirii prin diverse lentile filosofice. Ea face conexiuni neașteptate, dar unele pasaje pot fi derutante pentru cititori.

Autorul se angajează cu atenție în texte și teme filosofice complexe, făcând conexiuni intrigante, cum ar fi cea dintre dinamica familiei și referințe culturale precum Kaiser Sose. Scriitura este bogată și prezintă o reflecție profundă asupra iubirii și familiei.

Unele referințe și comparații pot fi confuze pentru cititori, cum ar fi legătura dintre Genet și Kaiser Sose. În plus, conținutul filozofic greu îi poate pune la încercare pe cei care nu sunt familiarizați cu subiectul.

(pe baza a 1 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Purest of Bastards: Works of Mourning, Art, and Affirmation in the Thought of Jacques Derrida

Conținutul cărții:

„Deconstrucția” care este considerată în mod obișnuit a fi metoda filosofiei lui Derrida are o conotație inevitabil negativă. Pentru a contracara această viziune a gândirii lui Derrida ca fiind în esență distructivă, David Farrell Krell invită cititorii să înțeleagă cum aceasta poate fi văzută în schimb ca fiind fundamental afirmativă - la fel cum filosofia lui Nietzsche, atât de pretins nihilistă, este în esență o chemare la afirmare tragică, in amor fati.

Dar, deși afirmativ, Derrida este, de asemenea, angajat într-o gândire a doliului, pe care îl vede ca promisiunea memoriei - o promisiune fragilă, dar vitală, care leagă trecutul și viitorul. Cartea explorează ce înseamnă doliul în scrierile lui Derrida și cum eforturile de doliu și afirmare sunt mediate de operele de artă. Astfel, cartea abordează mai multe domenii diferite ale operei lui Derrida, de la textele clasice ale deconstrucției la meditațiile mai recente despre artă și doliu.

„Această șansă (afirmarea fără problemă) nu ne poate veni decât de la tine, mă auzi? Mă înțelegi? .. Și eu, cel mai pur dintre bastarzi, lăsând bastarzi de tot felul cam peste tot.” Acest pasaj din La Carte postale a lui Derrida rezumă foarte bine ceea ce David Farrell Krell vrea să transmită despre gândirea lui Derrida - amestecul său uimitor de negativitate și afirmare în munca sa de doliu.