Cele două fețe ale justiției

Titlul original:

The Two Faces of Justice

Conținutul cărții:

Dreptatea este o virtute umană care este în același timp necondiționată și condiționată.

În circumstanțe favorabile, putem fi motivați să acționăm corect prin convingerea că trebuie să ne ridicăm la înălțimea a ceea ce cere justiția, indiferent dacă beneficiem de pe urma acestui lucru. Dar voința noastră de a acționa în mod corect este supusă unor condiții.

Ne este greu să ne exercităm virtutea dreptății atunci când alții eșuează în mod regulat în acest sens. Chiar dacă părem să fi depășit dificultatea, reticența noastră se trădează adesea prin anumite emoții morale. În această carte, Jiwei Ci explorează natura duală a justiției, în încercarea de a da un sens unitar caracteristicilor-cheie ale justiției reflectate în relația sa strânsă cu resentimentele, pedeapsa și iertarea.

Mai degrabă decât să urmărească o căutare de principii normative, el sondează psihologia umană a justiției pentru a înțelege ce îi motivează pe agenții morali care caută să se comporte corect și de ce dorința lor de a fi drepți este pe cât de precară, pe atât de înălțătoare. o tratare amplă a unor întrebări de durată, Cele două fețe ale justiției poate fi citită, de asemenea, ca o contribuție remarcabil de perspicace la discursul occidental despre justiție relansat în epoca noastră de John Rawls.