Cele mai bune 100 de partide de șah ale secolului XX, clasificate

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Cele mai bune 100 de jocuri de șah ale secolului XX” de Andrew Soltis este o colecție care compilează jocuri de șah semnificative pe baza unui set de criterii. Deși cartea este lăudată pentru selecția și minuțiozitatea sa, unii cititori găsesc greșeli în alegerea subiectivă a jocurilor, lipsa de profunzime a adnotărilor și metodologia. Cartea se adresează pasionaților de șah pentru contextul istoric și perspectivele sale, dar opiniile variază în ceea ce privește meritul selecțiilor de jocuri specifice.

⬤ Jocuri bine selectate care oferă o experiență plăcută pentru iubitorii de șah.
⬤ Oferă o analiză aprofundată cu un sistem de clasificare bazat pe calitatea estetică, originalitate și alte criterii.
⬤ Calitate ridicată a producției; o carte cu copertă cartonată fină.
⬤ Oferă un context istoric valoros despre jocuri și jucători.
⬤ Reputația autorului adaugă credibilitate compilației.

⬤ Unele selecții de jocuri sunt considerate prea subiective și controversate.
⬤ Lipsesc adnotările și analizele aprofundate, lăsând cititorii să dorească mai multe explicații privind mutările critice.
⬤ Metodologia de clasificare a jocurilor poate părea defectuoasă sau inconsecventă.
⬤ Includerea jocurilor prin corespondență alături de jocurile pe tablă este dezbătută.
⬤ Nu există o listă indexată a paginilor de jocuri, ceea ce face dificilă navigarea.

(pe baza a 8 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The 100 Best Chess Games of the 20th Century, Ranked

Conținutul cărții:

Cum se stabilesc "cele mai bune" partide de șah? Ceea ce unul poate considera genial, altul poate vedea ca fiind pur și simplu necesar. La fel ca unii iubitori de artă, fanii șahului susțin că știu să recunoască o partidă bună atunci când o văd și că deosebesc mai bine de bine. Dar "cel mai bun"? Cum se articulează acest lucru? Această carte, ea însăși o operă de artă, este reunită prin utilizarea a cinci criterii: estetica generală (inteligența și implacabilitatea sunt calități insuficiente); originalitatea (de exemplu, nu încă un sacrificiu al calului alb într-o siciliană); nivelul de opoziție (învinsul a jucat foarte bine); soliditatea (i. e, ), acuratețea (puține mutări sunt de mâna a doua) și dificultatea (învingătorul a depășit obstacole majore) jocului; și, în cele din urmă, amploarea și profunzimea generală (se dorește o serie de idei strălucitoare, fără pete uscate).

Cele mai bune 100 de jocuri au fost extrase dintr-un număr inițial de aproximativ 7 000 de jocuri jucate între 1900 și 1999, care au atras deja atenția în reviste, cărți și periodice. Au fost apoi selectate 300 de jocuri care păreau să aibă caracteristici conforme cu criteriile. Cele 300 de jocuri au fost evaluate cu punctaje - puncte acordate pentru fiecare categorie de criterii. Jocurile au fost apoi clasificate de la 1 la 100, în funcție de punctajul primit. Nu s-a încercat echilibrarea selecției în funcție de perioadă, naționalitatea jucătorilor sau deschidere. Sunt incluse, de asemenea, un capitol despre cele mai supraestimate jocuri ale secolului XX și unul despre jocurile care ar fi intrat pe listă dacă...

Include 335 de diagrame, un index al jucătorilor și un index al deschiderilor după codurile ECO.