The Many Singings
Așezată pe o pernă de meditație, în inima naturii, Antoinette Voute Roeder ne transportă la "intersecția dintre". Gâștele zboară, coioții ies din pădure, inima se ridică, cade și se ridică din nou.
Aceste articulări muzicale în cinci mișcări constituie respirații sufletești din locul în care se naște limbajul, unde tăcerea nu este vidă, ci vie, trează. Modulările sale de cântec filtrează viața unui poet ca prin ochiul unui heron. -Susan McCaslin, autoarea cărții Into the Mystic: My Years with Olga (Inanna, 2014) Aceste poezii atente sunt compacte, dar substanțiale.
Ele se dezvăluie în mai multe straturi.
Descrierile proaspete și delicate ale heringilor, copacilor, norilor și altor minuni naturale sunt deopotrivă tandre și nemiloase. Poeta este indignată de devastarea pe care lăcomia și banii au provocat-o naturii, dar ea este mai mult decât o "poetă a naturii".
Unele piese sunt dezvăluiri de sine pătrunzătoare și, deși cuvintele par reduse, ele sar din pagină. Roeder este o scriitoare pricepută care nu a cedat dualismului "spiritualul este cel mai bun, corpul este mai puțin". Ea laudă întruparea ca fiind "cel mai bun dintre toate darurile".
Ultima secțiune a Cântărilor este impregnată de sentimentul prezenței sacre, în timp ce ea plasează în centru paradoxul misterului și al numirii. Un cititor ar putea foarte bine să stea lângă fereastră, privind, în timp ce citește aceste poeme. Singings este un elogiu adus privirii.
"Nici măcar poezia", recunoaște Roeder, "nu se apropie de contemplare". -Hannah Main-van der Kamp, autoare a cărții Slow Sunday on the Malaspina Strait".
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)