Cele șapte spuse ale Mântuitorului pe cruce

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui Arthur W. Pink „Cele șapte spuse ale Mântuitorului de pe cruce” oferă o perspectivă profundă asupra ultimelor cuvinte ale lui Iisus în timp ce atârna pe cruce, stabilind legături cu profețiile Vechiului Testament și explicând semnificația lor pentru creștini. Cititorii consideră că stilul de scriere este captivant, plin de cercetări cuprinzătoare și referințe scripturale, ceea ce îl face un plus important pentru orice bibliotecă teologică. Cu toate acestea, unele recenzii menționează probleme editoriale ale editurii care au diminuat experiența de lectură.

⬤ Perspective profunde și analiză cuprinzătoare a ultimelor cuvinte ale lui Iisus.
⬤ Stil de scriere captivant care reține atenția cititorului.
⬤ Bogat în referințe scripturale și aplicații practice.
⬤ Oferă perspective unice care sporesc înțelegerea crucii și a semnificației sale.
⬤ Foarte recomandat atât credincioșilor, cât și necredincioșilor, pentru profunzimea și claritatea sa.

⬤ Numeroase erori gramaticale și probleme de editare semnalate în versiunea publicată.
⬤ Unele dezacorduri cu privire la opiniile teologice exprimate în carte, în special cu privire la iertare și mântuire.
⬤ Câțiva cititori au considerat conținutul ocazional complex sau provocator.

(pe baza a 95 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Seven Sayings of the Savior on the Cross

Conținutul cărții:

„MOARTEA DOMNULUI IISUS HRISTOS este un subiect de interes nesfârșit pentru toți cei care studiază cu rugăciune scriptura adevărului. Aceasta nu numai pentru că de ea depinde totul pentru credincios, atât pentru timp, cât și pentru veșnicie, ci și datorită unicității sale transcendente.

Patru cuvinte par să rezume caracteristicile principale ale acestui mister al misterelor: moartea lui Hristos a fost naturală, nenaturală, preternaturală și supranaturală”. Arthur Walkington Pink a fost un evanghelist creștin și cercetător biblic englez cunoscut pentru învățăturile sale ferm calviniste și puritane. Deși s-a născut din părinți creștini, înainte de convertire a migrat către o societate teosofică (un grup gnostic ocult popular în Anglia în acea perioadă) și a devenit rapid proeminent în rândurile lor.

Convertirea sa a venit ca urmare a îndemnurilor răbdătoare ale tatălui său din Scriptură. Versetul Proverbe 14:12, „Există o cale care pare dreaptă pentru un om, dar sfârșitul ei sunt căile morții”, a fost cel care i-a atins inima în mod deosebit și l-a obligat să renunțe la teosofie și să-L urmeze pe Isus.