Cele treizeci și șase de situații dramatice: O anatomie a povestirii

Recenzii ale cititorilor

Cartea este considerată o referință clasică pentru scriitori, oferind perspective asupra situațiilor dramatice aplicabile scrierii de filme și scenarii. Cu toate acestea, mulți recenzenți notează conținutul său învechit, traducerea greoaie și numeroasele erori din ediția Kindle. În timp ce unii îl consideră util ca referință, alții îi critică lizibilitatea și relevanța pentru povestirile moderne.

⬤ Oferă diferite perspective dramatice utile pentru scrierea de filme și scenarii.

⬤ Considerat un clasic și un plus important pentru biblioteca unui scriitor.

⬤ Unii cititori îl consideră util ca referință pentru generarea de idei.

⬤ Poate servi ca ghid de studiu pentru scriitorii aspiranți.

⬤ Conținut învechit, care s-ar putea să nu reflecte complexitățile moderne ale narațiunii.

⬤ Traducere greoaie și numeroase erori în ediția Kindle, ceea ce face dificilă lectura.

⬤ Unii cititori consideră aspectul confuz și informațiile greu de localizat.

⬤ Multe exemple sunt bazate pe teatrul clasic, care s-ar putea să nu fie relevante pentru publicul modern.

⬤ Conține situații tematice repetitive și înguste, axate în principal pe crimă.

(pe baza a 34 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Thirty-Six Dramatic Situations: An Anatomy of Storytelling

Conținutul cărții:

Analiza clasică a dramei tragice a lui Georges Polti constă în treizeci și șase de scenarii, cu numeroase exemple date în sprijinul structurilor intrigii descrise.

Comparat cu analiza modernă a povestirii, sistemul lui Polti este relativ scurt și puțin complex. Este conceput un sistem prin care rolurile majore sunt definite în paranteze la începutul fiecărui scenariu. Locul și valoarea lor instrumentală pentru o poveste sunt explicate, iar în cadrul multora dintre cele treizeci și șase de variante există anumite subtipuri în funcție de intriga exactă și de caracterizările date. Majoritatea variantelor descrise au unul sau mai multe exemple de piese de teatru, preluate din dramaturgia greacă a antichității sau din operele europene moderne, precum și din anumite drame din India și din Asia extinsă.

Deși împărțirea de către Polti a situațiilor dramatice ar putea părea constrictivă, el este clar că dramele sunt poroase și pot cuprinde mai multe dintre circumstanțele tragice descrise. În timp ce unele tragedii frumoase au fost compuse cu o simplitate excelentă, altele cuprind mai multe scenarii cu abilitate, ca un fel de tur de forță calamitator. Concepută ca un ajutor pentru autori și dramaturgi în planificarea poveștilor lor, abordarea lui Polti a fost mult consultată timp de mai bine de un secol.