Centrul precar, sau când va rezista narațiunea africană?

Titlul original:

The Precarious Center, or When Will the African Narrative Hold?

Conținutul cărții:

Preocuparea mea în această carte, Centrul precar, este măsura în care africanii au devenit îndrăgostiți de occidentalitate prin intermediul limbilor greacă, engleză, franceză, germană, spaniolă și portugheză, în detrimentul ideilor și idealurilor africane. Numai prin recentrarea lumii africane în propria sa subiectivitate narativă poate exista o adevărată libertate de gândire, inovație și eliberare, ca modalitate de îmbunătățire a cunoașterii umane. Academia pan-europeană, cu tot capitalul său structural acumulat de-a lungul secolelor și consacrat în sistemele educaționale ale africanilor, a continuat să domine baza teoretică și valorică a cercetărilor africane.

Ideea pe care o expun în această prefață este că noțiunile occidentale bazate pe miturile și memele societății grecești elimină toate celelalte posibilități și consolidează ideea de superioritate europeană într-o lume multietnică și multiculturală. În căutarea unui sens mai larg a ceea ce africologul premiat Ibram Kendi numește adevăratul proiect intelectual, doresc să văd un respect total pentru toate culturile. Prin urmare, în această carte afirm ideea că, pentru a consolida egalitatea comunicării globale și pentru a elibera spiritul umanității, trebuie să contestăm memele asertive ale Occidentului pentru a permite spații pentru o multitudine de poziții culturale.

În sens practic, acest lucru înseamnă că vreau să îndemn cititorul să examineze modul în care memele realităților grecești și romane sunt legate de cele ale altor civilizații clasice, într-un efort de a minimiza comportamentul agresiv antiuman al celor care nu înțeleg totalitatea experienței umane. Sugerez că este necesar să fim conștienți de Zeus și, în același timp, să descoperim în acest simbol grec psiho-miturile care ne bântuie timpul prezent. Desigur, nu proiectez nici Ra, nici Odudua ca fiind superiori lui Zeus, ci doar că au un loc la masă.

Deoarece mediile lingvistice sunt construite de oameni cu orice bagaj pe care îl aduc sau cu orice pot găsi în mediul natural, cred că putem reconstrui sau adăuga la medii, după cum este necesar, pentru a ne extinde înțelegerea. Unul dintre cursurile pe care le predau la universitate este Egiptul Mijlociu și, după atâția ani de predare, sunt rareori surprins să constat că mulți studenți abordează subiectul cu uimire, deoarece nu au înțeles niciodată unde se încadrează Africa clasică în ecuația vieții. Ei au unele înclinații despre mayași, chinezi, indieni, dar puține cunoștințe despre cuvântul african, fie în contextul său antic, fie în cel contemporan.

Deși nu este tocmai intenția acestei cărți să exploreze toate modurile în care miturile grecești ne-au afectat, cred că acesta este un curs adecvat pentru cei interesați să înțeleagă universul construit social. Trăind în Occident sau în Africa, observăm adesea că denumirile orașelor, ale străzilor, zilele săptămânii, planetele, stelele și chiar corporațiile au o orientare occidentală caracteristică și că sunt bazate pe denumirile create de europeni pentru a-și descrie mediul construit.